Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale carui metode, desi controversate, au dat roade pâna acum

. Pentru ca ipotezele sale, de cele mai multe ori diferite de ale majoritatii cercetatorilor, erau demonstrate în final de descoperirile facute, descoperiri care-i faceau pe multi sa-si bage capul în nisip, facându-se ca uita ca tot ei erau printre cei mai vasnici contestatari ai ipotezelor emise. În urma cu cativa ani, Ballard a mai emis o ipoteza, anume aceea ca Potopul descris de Biblie ar fi fost localizat pe actualul teritoriu al Marii Negre. Asa ca o echipa condusa de Ballard a poposit pe tarmul Turciei, reusind sa filmeze, la mai putin de 20 km de tarm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, era vorba despre o stânca cioplita si de doua unelte de piatra dotate cu câte o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. În plus, submarinul a reusit sa filmeze si niste bârne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de pNicucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, în urma cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al carui tarm era locuit. În perioada de sfârsit a erei glaciare, datorita încalzirii atmosferei si topirii ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, în urma cu 7000 de ani, datorita presiunii apei – si probabil în urma vreunui cutremur - fâsia de pamânt care separa Mediterana de lac a fost efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l în ceea ce este astazi. Torentul a fost fantastic. Forta apei a depasit de 2 – 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. În sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca În anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci, ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor si a oxigenului, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii. Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce înseamna ca exista conditii optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Marii Negre, câteva specii de scoici, unele disparute, altele pe cale de disparitie, dar toate cu o vechime cuprinsa între 7.500 – 15.000 de ani, ceea ce i-a facut pe cercetatori sa afirme ca Marea Neagra a fost, pe vremuri, un lac cu apa dulce. Mai mult, câtiva membri ai echipei lui Ballard sustin ca acesta este convins ca actuala Mare nu a existat în urma cu 10 – 15.000 de ani, aici traind o civilizatie prospera, careia îi apartin constructiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Si ca totul sa fie si mai încurcat, s-a pronuntat cuvântul Atlantida. Harta întocmita cu ajutorul sonarelor a lasat sa se întrevada ca pe vremuri, fundul marii era, în fapt, ' un tarm plat, cu o plaja de nisip care cobora lin', dupa cum spune însusi coordonatorul lucrarilor. Potopul a inceput in Romania Biblia vorbeste despre un mare potop caruia nu i-a supravietuit decât Noe si familia sa. Mergând pe firul Bibliei, constatam ca, dupa ce fiii lui Noe s-au despartit si au plecat care încotro. Numai ca, desi în afara lor nu mai ramasese nici un om pe Pamânt, fiii lui Noe s-au întâlnit, totusi, cu oameni. dar nu de inadvertentele Bibliei ne vom ocupa în acest material. Analizând scrierile vechi ale fiecarui popor, constatam ca la fiecare gasim câte un potop din care s-au salvat foarte putini. Ce e mai interesant, e faptul ca legendele românesti vorbesc, la rândul lor, despre diverse inundatii catastrofale, dar cine sa ia seama la niste 'povesti", cum le spun majoritatea românilor. Si totusi, atunci cand aceste 'povesti' sunt demonstrate fizic, cu vestigii fizice descoperite, lumea stiintifica amuteste, da putin înapoi si apoi încearca sa demonstreze noua ipoteza, uitând ca tot ea refuza sa accepte niste idei ce pareau a depasi realitatea construita cu migala, de unii pseudo-cercetatori, timp de ani de zile. Sfârsitul Atlantidei si începutul Potopului Michael Robinson este profesor la Universitatea Ohio si este specializat în inundatiile catastrofale care s-au abatut asupra Pamântului din cele mai vechi timpuri. A fost unul dintre cei care au îmbratisat ipoteza emisa de Robert Ballard, când acesta afirma ca Potopul Biblic a început în bazinul Marii Negre. Numai ca, spre deosebire de Ballard, Michael Robinson a preferat pentru cercetarile sale nu tarmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epava de corabie veche de cateva mii de ani, ci tarmul nordic românesc, în apropiere de insula Serpilor, si unde aparatura a înregistrat niste construcsii ciclopice stranii, piramide ce par de neînchipuit pentru zilele noastre. 'În cercetarile mele m-am bazat foarte mult pe textele mistice care arata ca toate civilizatiile îsi au radacinile pe teritoriul patriei dumneavoastra si am avut acces la toate descoperirile facute în România, din acest punct de vedere, descoperiri de care românii nici macar nu au auzit'. Robinson face mai mult. El îsi face cercetarile în lungul bazinelor râurilor românesti, despre care considera ca sunt ramasite ale unui fluviu imens care strabatea continentul eurasiatic sau chiar ale unui lac cu apa dulce care acoperea România în urma cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza sa este destul de indrazneata, dar nu singulara. Afirma ca pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida si ca cetatile descoperite în munti nu sunt decât ramasite a ceea ce a mai ramas din stravechea civilizatie, dupa scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteza cu o alta, cea a originii Potopului, punând egalitatea între cele doua evenimente. 'Ceea ce oamenii au numit Noe si familia sa, au fost, în fapt, singurii atlanti care au supravietuit cataclismului. Iar arca a fost construita din lemn de cedru la dumneavoastra, în România, locul de unde a început si marea inundatie a Pamântului'. Padurea îngropata La mijlocul anilor `80, autoritatile centrale de la Bucuresti au decis, cu o simpla semnatura, sa stearga sate întregi de pe harta României, sa stramute populatia, sa distruga vestigii arheologice cu o vechime de cateva mii de ani. Si totul în numele unui asa zis proiect de canalizare a Argesului, de faurire a maretului canal Dunare – Bucuresti.. Atunci, în mai putin de o saptamâna, câteva localitati au disparut definitiv din peisajul administrativ românesc. Nu au fost iertati nici macar mortii. 'Cu buldozerele si excavatoarele i-au dezgropat, domnule. I-au încarcat în camioane, ca erau morti de zeci de ani sau de o saptamâna, pe toti i-au urcat în camioane si nu i-am mai vazut de atunci. L-au luat pe tatica si pe aia batrâni, nu si-ar gasi niciodata odihna', spune cu obida Nicusor Tudor, un batrân de 74 de ani din Mihailesti, care înca se mai tine bine, ca toti cei de prin partea locului. Numai ca, dupa ce au sapat vreo 5 – 6 metri în adancime, cupele excavatoarelor au început sa se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat în afara inginerilor care coordonau lucrarile. Acestia au înteles ca acolo, la adâncime, este ceva. Si au chemat arheologii. Nu mica a fost surpriza tuturor când, continuând cu atentie sapaturile, au constatat ca la o adâncime 15 – 25 de metri, se gasea nici mai mult, nici mai putin, decât o... padure preistorica. Mai mult, nisipul care le acoperise conservase atât de bine lemnul copacilor, încat acestia, eliberati de sub pamânt, pareau înca în viata si se puteau deosebi soiurile. Marea inundatie glaciara Specialistii adusi de la Bucuresti au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun si tei. Datarea cu carbon a aratat ca nisipul care acoperise padurea de foioase avea o vechime cuprinsa între 10.000 – 12.000 de ani. Ceea ce însemna ca padurea în sine era mult mai veche.. Putini au fost cei care si-au pus atunci întrebari referitoare la cum ajunsese padurea sa fie acoperita de ape. Se stia ca teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunostea si motivul inundatiei. Nimeni nu banuia ca peste câteva zeci de ani, Ballard urma sa vina si sa emita o ipoteza fantastica, anume ca aici, avusese loc marele Potop descris de Biblie. Parte din cauza topirii ghetarilor si cresterea nivelului Mediteranei mult peste nivelul normal, fapt care a generat surparea limbii de pamânt care o unea cu Marea Neagra. Apele din sud au facut ca nivelul vechiului Pont Euxin sa creasca pâna peste poate si apele sa se reverse pe teritoriile din jur. Dar ulterior apele s-au retras si au permis aparitia unei noi flore si a unei noi faune. Padurea descoperita sub fosta albie a Argesului, facea parte, se pare, din noua flora. Si atunci a mai venit o inundatie, mai recenta, în urma cu 10 – 12 milenii... Probabil ca dintre cei care catesc aceste rânduri sunt multi care au vazut pe viu o inundatie. Si atunci au remarcat si cantitatea de nisip si mâl care ramâne dupa ce se retrag apele. Sa fie de vreo 20 – 30 de centimetri cel mult. Asta în conditiile în care apa ajunge sau chiar depaseste doi metri. Si atunci nu pot sa nu-mi pun o întrebare: oare ce cantitate de apa s-a revarsat asupra zonei argesene, pentru ca nisipul ramas în urma ei sp aiba o adâncime de 15 – 20 de metri.. Calculati singuri si veti ajunge la o adâncime a apei cuprinsa între 100 – 150 de metri. Ce ape puteau alimenta o astfel de inundatie? Tsunami pe Arges? Descoperirea padurii preistorice sub pamânturile Argesului, i-au determinat pe specialisti sa efectueze cercetari si în alte zone apropiate. Rezultatele au fost fantastice: padurea se întindea pe o suprafata mare, între localitatile Glina-Bobesti, Jilava, Domnesti, Mihailesti-Cornetu. În plus, prospectiunile arata ca se întinde mult în sud, aria terminându-se, probabil, undeva pe teritoriul Bulgariei. În toate locatiile, rezultatul cercetarilor a aratat un singur lucru: apele au acoperit zonele într-o perioada extrem de scurta de timp, pe care arheologii au estimat-o la doar câteva saptamâni. 'Ori asa ceva, nu se putea întâmpla din cauza topirii gheturilor, afara doar de cazul în care Terra nu a fost lovita de un meteorit. Ori din ce stim noi, în perioada de acum 10.000 – 12.000 de ani, nici un meteorit nu a lovit Pamântul', afirma Codrin Niculescu, paleontolog si biolog. Domnia sa însa, are o terorie foarte interesanta, desprinsa parca din filmele SF. Ipoteza sa pleaca de la basoreliefurile si scrierile foarte vechi în care nici un popor din antichitate nu mentioneaza Luna, celebrul astru al noptii. Ori, daca Luna ar fi fost atunci în apropierea Pamântului, este imposibil ca acest lucru sa nu fi fost remarcat de cei vechi, buni astrologi, care urmareau mersul astrelor pe cer si influenta lor asupra vietii oamenilor. Si atunci, înseamna ca Luna nu a fost dintotdeauna satelitul natural al Pamântului. 'Mai mult ca sigur ca, în momentul în care Terra a primit Luna, Pamântul întreg a cunoscut activitatea dezastruoasa a marilor valuri. De exemplu, urmele lasate în Hawaii atesta ca pe acolo au fost valuri ucigase – cum le spunem noi – sau tsunami, cum le numesc japonezii, înalte de cateva sute de metri. E posibil ca pe Arges sa avem de-a face tot cu un val imens, nu cu o inundatie catastrofala'. În sprijinul teoriei sale, domnul Niculescu aduce lipsa aproape completa a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se întinde padurea preistorica. 'Lipsa aceasta ne arata clar ca zona nu a fost una marina, permanenta, ci a fost inundata pur si simplu întamplator. Iar compozitia nisipului sarat a conservat foarte bine copacii'. Bizara fortificatie de lemn Dar nu padurea subterana a fost cea mai interesanta descoperire a arheologilor veniti la fata locului. Într-una din zile, sapatorii au scos la iveala o constructie bizara din lemn, alcatuita sub forma unei mici fortificatii. Cu toate astea, nu s-au gasit deloc schelete umane sau de animale, în conditiile în care s-a presupus ca respectiva constructie nu s-a ridicat singura. 'Unde au disparut cei care au construit ciudata fortificatie de lemn, este iarasi o întrebare fara raspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul urias sa-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apa, sa fi fost mâncate de animalele marine. Dar la fel de posibil este ca locuitorii sa fi aflat din timp despre iminenta valului ucigas si sa se fi retras pe înaltimile muntilor. Si atunci, daca acceptam cea de a doua ipoteza ca fiind mai plauzibila, de unde puteau sti niste primitivi ca oceanul va matura zona Agesului?' Referitor la cetatea descoperita, locuitorii sunt convinsi ca nu a fost vorba de o fortificatie în sine, ci despre casa lui... Noe. Numai asa poate fi explicata lipsa pietrelor din fortificatie, prin aceea ca era vorba doar de o casa de locuit, fortificata împotriva actiunilor unor animale. Unii oameni de stiinta sustin ca în perioadele de mari transformari continentale, animalele – si mai târziu oamenii – paraseau unele zone periculoase pentru altele mai ferite de primejdii. Asa s-a întamplat, probabil, si cu fortificatia de lemn, locuitorii acestia migrând, pur si simplu catre o zona mai sigura. Pornind de la padurea antica descoperita pe linia Argesului, ulterior s-au facut sapaturi în partea opusa, pe Valea Prutului. Si... surpriza, au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeasi compozitie ca si cel din sudul tarii si datând din aceeasi perioada de timp, respectiv sfârsitul paleoliticului si începutul neoliticului. Doar paduri nu au fost gasite de data asta, dar probabil ca zona nu era una împadurita, ci una de câmpie. 'În acel moment am fost pusi în fata unei întrebari fara precedent. Ce fel de val putea sa mature întreg cuprinsul tarii si sa aiba o înaltime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toata Europa? A fost un val oceanic, cu apa sarata sau un val cu apa dulce?' Copacii milenari Dincolo de ipotezele cercetatorilor, locuitorii din Mihailesti continua sa scoata din carierele de piatra trunchiurile vechi de mii de ani si sa le arda în sobe. Pe ei nu-i impresioneaza faptul ca distrug acele vestigii arheologice aproape unice în lume. Lor le e frig si nu au cu ce se încalzi. Le e foame si trebuie sa gateasca înca pe plite, pastrate si acestea din batrâni, dar niste batrâni mai apropiati de zilele noastre. Si distrug copaci care au câtiva metri grosime, asa cum probabil nu vor mai creste niciodata pe aceste meleaguri. Florea Dumitru, spune: 'Domnule, noi suntem unicat în lumea asta. Noi nu mergem la padure ca sa taiem vreun copac. Noi mergem sa dezgropam copacii de care avem nevoie pentru foc. Si numai Bunul Dumnezeu stie cum au ajuns pomii astia sub nisip. Cei mai batrâni spun ca asa au ramas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe.' Deocamdata nici o ipoteza nu a fost pe deplin demonstrata. Iar numarul copacilor milenari descreste de la o zi la alta... Trebuie oare sa condamnam localnicii pentru ca încearca sa supravietuiasca distrugând urmele trecutului? La urma urmelor, nu asa au facut dintotdeauna oamenii? Fiecare civilizatie noua a distrus-o pe cea veche. Si se pare ca nu din rautate, ci din simpla dorinta de a supravietui. Adrian Claudiu Rusu