S_fin [3]

Uniunea Europeana incurajeaza investitiile in piscicultura romaneasca

Cu o finantare de aproape o jumatate de miliard de euro din partea Uniunii Europene, sectorul piscicol din Romania devanseaza tari ca Franta, Germania sau Marea Britanie, in conditiile in care productia interna de peste nu acopera nici macar 15% din consum. Banii ar putea fi accesati cel mai devreme in toamna acestui an, termenul-limita pentru depunerea cererilor fiind data de 15 iunie.
Capitolul de pescuit a ocupat un loc aparte in procesul de negociere a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, care nu doar ca ne-a alocat o finantare consistenta, dar nu ne-a stabilit nici cote la productia de peste (cu exceptia exploatarilor durabile), cum s-a intamplat in alte domenii. Darnicia partenerilor europeni fata de acest sector vine pe fondul unei lipse aproape totale a componentei de sustinere economica a politicii de pescuit, accentuata de „scufundarea’’ flotei oceanice inca din anul 1995. S-a negociat totusi mentinerea capacitatii de pescuit, in speranta ca finantarea de acum va putea readuce la viata acvacultura din Romania.
Productia de peste de consum a Romaniei s-a redus de aproape sapte ori fata de perioada de dinainte de 1989, iar suprafata de amenajari piscicole a scazut cu aproape 50%. La un consum de carne de peste de circa 4,5 kilograme/locuitor, fata de o medie de 25 kilograme/locuitor in UE, Romania e nevoita sa importe anual in jur de 80.000 de tone de peste si preparate, in valoare de peste 70 milioane euro. Tara noastra a ocupat multa vreme locul trei in lume si la productia de caviar, dupa Iran si Rusia. Daca in perioada anilor ‘70, produceam 680 de tone de sturion pe an, in urma cu doi ani, cand a fost interzis pescuitul sturionilor, productia era de doar 12 tone/an.

Banii, cel mai devreme la toamna
Presedintele Agentiei Nationale pentru Pescuit si Acvacultura, Gheorghe Stefan, afirma ca, spre deosebire de alte programe de finantare cu bani de la Uniunea Europeana, cele din domeniul pescuitului sunt „mult mai relaxate“, in sensul ca masurile de accesare prezinta conditii mai lejere pentru investitori. In cateva zile va fi depus la Bruxelles Programul Operational in domeniul pescuitului, Comisia Europeana avand la dispozitie patru luni pentru a da un raspuns Romaniei. Asadar, fondurile vor putea fi accesate cel mai devreme in toamna acestui an (in cel mai fericit caz).
Interesante sunt domeniile in care vor fi distribuiti banii, pe parcursul a sapte ani. Flota de pescuit, care este superba, dar lipseste cu desavarsire, ar fi unul dintre beneficiari, la care se adauga acvacultura, procesarea si marketingul, investitiile in zonele costiere si comunitatile de pescari, asa-zisele masuri de interes comun si, in final, asistenta tehnica. Cele 5 axe ale Programului Operational au ca scop declarat revigorarea acestui sector si o mai buna gestionare a potentialului existent, inclusiv din punct de vedere turistic.
Fondurile europene acordate pisciculturii sunt de 340 milioane euro, la care se adauga circa 160 milioane euro din partea romana. Pentru acvacultura sunt alocate 60% din fonduri, beneficiarii masurilor dispunĺnd de o finantare de 60%, in unele cazuri chiar de 80% din totalul proiectului. Exista insa si o serie de riscuri pentru piscicultura din Romania, in cazul in care banii nu vor putea fi accesati.

Oceanele le-am pierdut, urmeaza Marea Neagra
Flota de pescuit oceanic a Romaniei detinea, in anul 1990, nu mai putin de 61 de nave, fiind una dintre cele mai mari flote de pescuit din Europa (47 de nave de pescuit, 12 nave frigorifice de transport peste si doua tancuri petroliere au fost scoase din uz, iar infrastructura portuara, formata din dane specializate pentru acostarea navelor si spatii fri-gorifice pentru depozitare, a primit alta destinatie). Ea s-a evaporat insa, la fel ca flota comerciala, astfel ca inca din anul 1993 activitatea de pescuit in Oceanul Atlantic a incetat complet pentru noi. A ramas inca activ pescuitul la Marea Neagra, Romania declarand unilateral Zona Economica Exclusiva, cu o suprafata de 25.000 kilometri patrati, inca din anul 1986. In momentul de fata, Romania mai are inregistrate 26 de vapoare, din care doar 9 functioneaza.
Cota de pescuit la Marea Neagra a Romaniei este de 20.000 de tone, in conditiile in care noi nu reusim sa pescuim mai mult de 1.000 de tone de peste. Nici nu avem cu ce. Vapoare este mult spus, date fiind marimea acestora si mai ales dotarile de care dispun. Prin comparatie cu noi, Bulgaria are declarate si active 27 de nave de pescuit. „Am pastrat capacitatea de pescuit la Marea Neagra in registrul de la Bruxelles, in speranta ca aceasta va fi refacuta“, spune presedintele Gheorghe Stefan. Pana atunci insa, aceasta capacitate, pe care noi nu o putem inca opera, ar putea fi „exploatata“ de alti membri ai Uniunii Europene, cum ar fi bulgarii, care vor putea pescui in apele noastre fara nicio restrictie.
Interesant este ca in programul de finantare cu Uniunea Europeana se acorda bani inclusiv pentru casarea navelor de pescuit, operatiune de pe urma careia unii ar putea castiga bani frumosi. Spre exemplu, daca in Uniunea Europeana s-au acordat pentru casare 10.000-11.000 euro/tona de fier vechi, Romaniei i se acorda nu mai putin de 40.000-45.000 euro/tona de fier vechi.

Acvacultura nu a intrat in UE
Productia interna de peste s-a redus de la 74.000 tone in 1989 la mai putin de 10.000 de tone in prezent. O evolutie asemanatoare a avut-o si pescuitul in apele interioare, care a scazut de la 19.582 la circa 8.000 de tone. Ca o ultima comparatie, daca inainte de 1989 productia totala de peste a Romaniei (inclusiv pescuitul oceanic) se apropia de circa 300.000 tone anual si ne situa pe locul trei sau patru in Europa, acum mai producem in jur de 14.000 de tone de peste. La nivel mondial, consumul de peste este de circa 12 kilograme pe locuitor, in Uniunea Europeana este de 25 kilograme/locuitor, iar in Romania consumul e de 4,5 kg/locuitor, din care doar doua kilograme sunt asigurate din acvacultura. Data fiind aceasta situatie, este cert ca fermele piscicole au viitor. Nu in orice conditii insa.
Prin comparatie cu fermierii europeni, cei din Romania pleaca dintr-o pozitie dezavantajoasa. Ca sa fim competitivi, trebuie sa avem in vedere o crestere a procentului de specii traditionale, dar si conditii similare cu ale producatorilor din Europa. Altfel spus, in ciuda masurilor luate in ultimul timp pentru sprijinirea acvaculturii romanesti, sistemul general de reglementare arunca responsabilitatile doar pe umerii fermierilor. Statul continua sa fie multumit daca isi incaseaza redeventa pe teren si il intereseaza mai putin productia realizata sau conditiile in care se face. Astfel, nivelul redeventei este stabilit dupa o grila care o situeaza intre 16,6 si 112 lei/hectar pe an. Pentru o amenajare piscicola care dispune de 200 de hectare, redeventa poate ajunge astfel la nu mai putin de 2,2 milioane lei/an. La asta se adauga costul apei, diferit si el in functie de furnizor.

Productia intensiva, mai tarziu
Zestrea acvaculturii este formata din 430 de ferme piscicole, la care se adauga 46 de pastravarii. Toate au o vechime considerabila, iar bazinele sunt mari ca suprafata si nu permit productii intensive. In celelalte tari ale Uniunii Europene, productia intr-o ferma piscicola se calculeaza in functie de numarul de kilograme de peste obtinute la un metru cub de apa. Acesta ajunge, in cazul productiilor intensive, la 60-70 kilograme/metru cub. In Romania insa, productia se calculeaza in functie de numarul de kilograme de peste la hectar de amenajare, obtinandu-se o productie de peste de o tona/hectar. Printr-o comparatie oarecum fortata, productia din celelalte tari europene raportata la modul nostru de calcul ar fi de 60-70 tone/hectar. Asta da, productivitate!
O alta mare problema a acvaculturii din Romania este privatizarea. Dupa 17 ani de tranzitie, o buna parte din fermele piscicole se afla inca in proprietatea statului, respectiv a Companiei Nationale de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP). Aceasta a preluat de la Agentia Domeniilor Statului fermele neprivatizate si a batut pasul pe loc. De altfel, se pare ca CNAFP urmeaza a fi desfiintata, iar ADS va prelua din nou fermele piscicole pentru a le vinde ulterior. Si privatizarile de pana acum au ramas in coada de peste din punctul de vedere al investitiilor, deoarece cumparatorii exploatarilor piscicole nu au putut cumpara si terenul, care le-a fost doar concesionat. In celelalte tari ale Uniunii Europene fermierii sunt stapani pe diguri si pe canale, dar si pe terenul pe care este amenajata crescatoria, motiv pentru care sunt interesati si sa investeasca.

Procesarea revine
Înainte de 1989 existau în România aproximativ 180 de unitati de procesare a pestelui. Majoritatea fermelor de acvacultura asigurau si procesarea primara a pestelui. Erau obtinute prin procesare 187 de sortimente de conserve si 69 de sortimente de semiconserve. Dupa 1990, fabricile de conserve de peste si-au redus treptat productia, pâna la încetarea activitatii. Începând cu anul 2000 s-a înregistrat un trend ascendent, care a condus la înfiintarea de noi unitati de procesare. La data de 31.03.2006 se înregistrau 56 de agenti economici care îsi desfasurau activitatea în industria de procesare a produselor piscicole si 33 de supermarketuri care asigurau procesarea primara a pestelui. Capacitatea totala de prelucrare si conservare a pestelui si a produselor din peste este de 31.996 tone/an, din care 4.324 tone/an în mediul rural (13,5% din total).