economistul [3]

"Orice forma de divizare a fondului forestier conduce la o gospodarire irationala"- concluzia unui seminar international, consemnata de catre ing. Dan Ioan ALDEA, manager-director general al Regiei Nationale a Padurilor-ROMSILVA.

Recent, ati participat la o importanta reuniune internationala, cu caracter profesional, desfasurata la Moscova. Intrucât doar fragmentar ati deconspirat câteva idei regasite în genericul simpozionului, v-as invita sa abordati mai consistent problematicile analizate acolo.
Genericul reuniunii este sugestiv si de o actualitate stringenta: ?Silvicultura încotro?, cu o participare remarcabila a reprezentantilor institutiilor de profil nu numai din tarile din spatiul ex-sovietic, ci si din altele regasite în zona est-europeana apartinând fostului sistem, care îsi pun cu acuitate problema modului de gospodarire a fondului forestier din tarile respective.
Invitatia a fost lansata de Federatia Rusa, întrucât probabil ca ei considera ca evolutia padurii din aceasta zona a ramas putin în urma, raportat la fenomenul care se înregistreaza pe plan mondial. Un accent aparte s-a pus pe modul de administrare a padurilor, indiferent de forma de proprietate. Un alt subiect dezbatut l-a reprezentat modul de gospodarire a fondului forestier, comentariile vizând variantele cele mai bune de retrocedare faptica a padurilor sau de recunoasterea dreptului de proprietate si ramânerea acestor paduri, care au fost revendicate, în administrare în continuare a statului.
Un subiect destul de delicat având în vedere divergenta de opinii existenta în acest sens. Ar fi interesant de aflat punctul de vedere, pe aceasta tema, precum si ecouri de la pozitiile celorlalti participanti.
Modul de reconstituire a dreptului de proprietate firesc datorita cadrului legal instituit, promovat dupa desprinderea tarilor respective din fosta Uniune Sovietica, a implicat optiuni diferite în noua configuratie. Marea majoritate a acestor tari au recunoscut dreptul de proprietate al persoanelor fizice sau juridice, dar atentie! administrarea a ramas în structura regiilor de stat.
Un caz elocvent îl reprezinta cazul Poloniei, care a început sa deruleze procesul de restituire a proprietatilor, sa-i puna efectiv în posesie pe fostii detinatori de paduri, dar vazând efectele acestei actiuni, negative evident, printr-un vot popular au stopat acest fenomen si au decis ca padurile sa ramâna tot în administrarea statului. In urma acestei schimbari survenite, omologul meu polonez, domnul Tomasz WOIJCIK, mi-a declarat ca rezultatele sunt extraordinare.
Exista sansa ca exemplul polonezilor sa fie urmat si de catre noi sau de alte tari? Sa creeze reactii, din partea proprietarilor, similare cu cele ale polonezilor care au acceptat aceasta formula? Un colaborator al dumneavoastra îmi spunea, de exemplu, ca lituanienii au refuzat, în proportie de 16,6 la suta din suprafata forestiera, sa o primeasca înapoi, iar cehii considera nerentabila subventia de 17,7 euro/ha/an, fata de profitul pe care l-ar obtine renuntând si ei.
In primul rând, în Polonia, reactia a fost a proprietarilor si apoi a populatiei. Ei au cerut sa se revina la forma de administratie a statului.
La noi, decizia apartine politicului. Eu n-am caderea sa fac nici un comentariu pe aceasta tema.
Presupun ca în cadrul reuniunii ati sustinut si dv. o tema, al carei continut am dori sa-l cunoastem si noi.
Subiectul a fost axat pe modul de organizare a ROMSILVEI, fondul forestier pe care îl administram noi si suprafetele retrocedate, structura de functionare a ministerului si a regiei, resursele, investitiile, o prezentare reala a ROMSILVEI, în actualele conditii.
Daca ar fi sa concluzionati rezultatele reuniunii de la Moscova, care ar fi raspunsul la interogatia formulata în chiar titlul evenimentului: ?Silvicultura încotro?
Ideea centrala care s-a desprins a dus la concluzia ca fondul forestier trebuie gospodarit în mod unitar. Orice forma de divizare a acestuia conduce la o gospodarire irationala, cu efecte negative asupra tuturor proprietarilor de paduri. Aceasta a fost concluzia unanima a participantilor. Este interesant de remarcat ca, pe plan extern, nici o tara nu a trecut cu exceptia Poloniei la punerea efectiva în posesie; au gasit alte modalitati care sa conduca la o administrare a fondului forestier de catre regiile de stat. Prin aceasta nu as dori sa se înteleaga ca as fi împotriva procesului de privatizare a structurilor silvice sau a sistemului de administrare privat.
Acestea au fost demonstratiile asupra activitatilor derulate în formele alese de colegii nostri externi. Si rezultatele nu sunt deloc rele.