Dupa ce a incheiat etapa dezbaterilor publice, proiectul de exploatare aurifera de la Rosia Montana, propus de compania canadiana Gabriel Resources, asteapta verdictul din partea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor
In perioada 24.07-25.08 2006 au avut loc 14 dezbateri publice in diferite locatii din tara si doua in Ungaria, la Budapesta si Seghed. ”Dupa dezbateri urmeaza o zona de deliberare a ministerului de resort, care poate sa accepte, sa respinga sau sa ceara imbunatatirea proiectului”, ne-a declarat Gabriel Neamtu, director tehnic la Institutul de Proiectare in Industria Miniera, IPROMIN SA.
Proiectul de exploatare aurifera de la Rosia Montana ar urma sa fie cel mai mare din Europa, estimandu-se extragerea unei cantitati de aproximativ 300 tone de aur si 1.600 tone de argint. Fiind vorba de o exploatare de suprafata, pentru realizarea acesteia este necesara decopertarea unei suprafete uriase de cateva mii de hectare, ceea ce ar conduce la modificarea in totalitate a peisajului zonei. Primul lingou de aur din noua exploatare ar trebui sa fie turnat in anul 2009.
Exploatarea propriu-zisa se va desfasura pe o perioada de circa 17 ani, dupa care vor urma lucrarile de inchidere si ecologizare a zonei. Proiectul Rosia Montana a primit licenta de concesiune pentru exploatare inca din anul 1998. Studiile efectuate arata ca la o tona de minereu excavat se vor obtine in medie 1,46 grame de aur si 6,9 grame de argint. Productia medie anuala pe durata de viata a minei va fi de circa 500.000 de uncii de aur si 1,8 milioane de uncii de argint, la o extractie de circa 13 milioane tone de minereu anual.
Miza afacerii este imensa, daca avem in vedere ca in urma calculelor initiale s-a anticipat de catre compania canadiana un profit de aproximativ un miliard de dolari. Intre timp, valoare afacerii s-a majorat o data cu cresterea pretului aurului pe plan mondial.
Proiectul Rosia Montana a fost criticat in toti acesti ani sub toate aspectele, pornind de la efectele nocive asupra mediului, implicatiile asupra dezvoltarii zonei din punct de vedere economico-social, distrugerea patrimoniului istoric si arheologic din regiune si continuand cu beneficiile considerate minime pe care statul roman ar urma sa le obtina. Argumentele cele mai solide insa sunt cele privind influentele asupra mediului.
SOLUTIA CIANURARII, EFICIENTA, DAR PERICULOASA // Opozitia vizavi de proiectul de la Rosia Montana este fundamenta in special pe riscurile si efectele pe care le va induce procedeul de cianurare prevazut pentru extractia aurului din minereuri. Trebuie spus ca zacamantul de la Rosia Montana este caracterizat de un continut aurifer in concentratie scazuta, dar care se afla raspandit pe o suprafata vasta. Ceea ce inseamna de fapt ca aurul care a mai ramas de exploatat la Rosia Montana se regaseste sub forma unor particule microscopice, care nu pot fi extrase doar prin procedee mecanice (spalare). Acesta este motivul pentru care compania canadiana Gabriel Resources a optat pentru utilizarea cianurii in procesul de extractie a aurului. Au fost luate in calcul o serie de alternative la folosirea cianurii, insa nici una nu asigura atat eficienta extragerii, cat si siguranta in exploatare la costuri avantajoase. Cianura este una dintre putinele substante care dizolva aurul. ”Procedeul cianurarii este aplicat inca din 1886, ca fiind varianta cea mai eficienta pentru extractia aurului din mineralele in care este diseminat. In acelasi timp insa, acesta este procedeul ce comporta cel mai mare grad de risc”, ne-a explicat Ligia Stoica, profesor dr. ing. la Catedra de Chimie Anorganica a Facultatii de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor din cadrul Universitatii Politehnice Bucuresti.
Ce implica de fapt acest procedeu al cianurarii? In primul rand, cianurarea intervine dupa ce in prealabil au fost parcurse alte etape de imbogatire a minereurilor, cum ar fi flotatia, amalgamarea (in caz ca se aplica), prajirea sulfurilor (in cazul când aurul se afla asociat cu sulfuri complexe).
Daca ar fi sa facem o comparatie, cianurarea reprezinta ”reglajul fin” al intregului proces, prin care se asigura extragerea selectiva a aurului existent in minereul care se prelucreaza. ”Tratarea cu cianura de potasiu se face intr-o solutie puternic aerata, reactia de solubilizare fiind una complexa. Solutia de cianuri dizolva aurul, dar si celelalte metale pretioase, cum ar fi argintul. Alte metalele care ar putea fi prezente initial ca sulfuri, precum fier, nichel, cobalt, cupru, au o solubilitate (grad de dizolvare) care creste proportional cu concentratia solutiei de cianura, in timp ce metalele pretioase au o solubilitate care scade o data cu cresterea concentratiei. De aceea se lucreaza cu solutie diluata de cianura”, ne-a precizat dna Ligia Stoica.
RISCURILE METODEI // Specialistii in domeniu considera ca utilizarea cianurii de potasiu implica un grad inalt de risc. ”Cianurile metalelor alcaline sunt solubile in apa, eliberand prin hidroliza acid cianhidric, una dintre cele mai periculoase substante chimice. Acidul cianhidric este un toxic foarte puternic, ce are o temperatura de fierbere de 26,5 grade Celsius si este solubil in apa. Actiunea otravitoare a acestuia se manifesta la nivel celular, afectand centrii respiratori si conducand la o sufocare rapida. Acidul cianhidric poate provoca intoxicatii acute si, in timp, cronice prin inhalarea vaporilor sau prin contactul solutiilor cu pielea”, a precizat dna Ligia Stoica. In literatura de specialitate se evidentiaza ca, la mamifere, doza de 1 mg/kg este mortala, la fel ca si in cazul in care concentratia in aer a acidului cianhidric este de peste 0,3 mg/litru. Ceea ce inseamna ca in zona respectiva a procesului se impun tehnologii performante si automatizari in asa fel, incat contactul omului cu substantele periculoase sa fie minim. In acelasi timp trebuie pastrat un anumit regim termic, care presupune si o etanseitate a zonei respective de productie. ”Se impun masuri de protectie deosebite. Indiferent insa de performantele preconizate conform tehnologiilor, echipamentelor si instalatiilor utilizate, nu se poate neglija factorul de risc, care este urias”, afirma dna Stoica.
ETAPE PRELIMINARE, LA FEL DE POLUANTE // Cianura si efectele acesteia reprezinta insa numai o parte a potentialului de poluare, pentru ca intregul proces de extragere a aurului presupune o serie de etape de prelucrare preliminare, care la randul lor pot cauza factori nocivi pentru mediu si om. Conform studiilor geologice, zacamantul de la Rosia Montana mai contine, pe langa aur si argint, si alte metale, precum germaniu, seleniu, galiu, ceea ce presupune valorificarea acestora, cat si a sulfului din sulfuri.
”In general, in cazul minereurilor complexe tehnologia de extragere a substantelor utile este aleasa strict pe baza chimiei compusilor utili si a celor asociati (steril) din minereuri”, explica Ligia Stoica. Aceste procedee implica folosirea unor reactivi (mercur la amalgamare, xantati la flotatie), care fie sunt ei insisi nocivi, fie pot forma in timp substante toxice pentru organism.
Succesiunea etapelor unui proces de extractie a aurului incepe cu procesarea minereului pana la o concentratie corespunzatoare din punct de vedere economic, urmata de tehnologia propriu-zisa de obtinere a metalului brut si de rafinare, purificare a acestuia.
”Procesul este foarte complex, iar poluarea, de asemenea, este complexa la nivelul aerului, apei, solului. Intervin etape care nu pot fi omise, fiecare dintre acestea avand aportul ei de reactivi chimici cu efecte negative asupra mediului. Consider ca, si in cadrul unor tehnologii elaborate atat din punct de vedere al obtinerii aurului, cat si din punct de vedere al metodelor de protectie si refacere a mediului, un astfel de proiect nu poate fi aplicat la o scara atat de mare fara riscuri uriase pe termen scurt si lung. Oricand pot interveni factori externi, care nu pot fi anticipati si cuantificati si care pot conduce la accidente ecologice. Efectele secundare si riscurile nu justifica realizarea unui proiect de o asemenea anvergura”, considera prof. dr. ing. Ligia Stoica.
NORMELE UE DE MEDIU, RESPECTATE // Cei care au participat la realizarea proiectului de exploatare aurifera de la Rosia Montana considera insa ca in actuala conjunctura, cand rigorile pietei europene impun standarde extrem de ridicate privind conditiile de mediu, este exclusa aparitia oricarui accident. ”Mineritul este, in general, o activitate cu impact semnificativ asupra mediului. La momentul actual, multitudinea de norme impuse de Uniunea Europeana face din aceasta activitate una sigura. Celebrul accident de la Baia Mare a condus la exigente fara precedent. In conditiile de azi este imposibil sa se mai intample un astfel de accident”, ne-a declarat Gabriel Neamtu, director tehnic la IPROMIN SA. Un accident precum cel de la Baia Mare, din anul 2000, care a dus la poluarea cu cianuri a raului Tisa, nu se mai poate produce, din doua motive, spune reprezentantul IPROMIN. In primul rand pentru ca normele permit o concentratie scazuta a cianurii in apa din iazul de decantare (10 ppm maxim admis) si in al doilea rand pentru ca sistemul (iazul de decantare) este supradimensionat tehnic. Statistica arata ca exista doua riscuri principale: supraumplerea, cand inaltimea barajului si capacitatea de depozitare nu sunt suficiente pentru a stavili apa, si cedarea barajului, cand o portiune se prabuseste. Pentru a nu exista astfel de pericole in conceperea iazului, au fost incluse o serie de elemente de siguranta. Iazul de la Rosia Montana este dimensionat pentru a inmagazina o cantitate de apa (ce acopera sterilul) ce ar rezulta din doua precipitatii maxim posibile. ”Probabilitatea producerii unei precipitatii maxim posibile este de unu la 10.000 de ani”, a precizat Gabriel Neamtu.
In ceea ce priveste utilizarea cianurii, conform Studiului de Evaluare a Impactului asupra Mediului, este prevazut un plan de management al cianurii, iar o companie specializata conform standardelor UE va transporta cianura numai sub forma solida (brichete), in containere blindate si sigilate pana la punctul de lucru. ”Distrugerea cianurii se va realiza in instalatia DETOX, care utilizeaza o tehnologie moderna, cu aplicabilitate larga in minerit”, a precizat Gabriel Neamtu. Aceasta tehnologie de neutralizare a cianurii a fost testata cu succes in peste 80 de mine de aur din lume. II
Inchiderea exploatarii si refacerea mediului
Planul de management cuprinde activitati pentru dezafectarea instalatiilor, reabilitarea zonei si implementarea unui program pe termen lung post-inchidere. Pentru a exista certitudinea fondurilor necesare refacerii zonei, se va stabili o garantie financiara pentru procesul de inchidere a minei. Faza activa de inchidere a minei va incepe in anul 14 al proiectului, la sfarsitul exploatarii miniere, cand a mai ramas de prelucrat doar stiva din minereu sarac. In anul 16 va incepe consolidarea stratului de material utilizat la acoperirea iazului, acesta avand rolul de a izola sterilul potential poluant. Cariera Cetate, care va fi inchisa ultima, va fi inundata.
”Nu exista vreun motiv ca acest proiect, care respecta cele mai inalte standarde de autorizare, sa nu ajunga in conditii de siguranta la final. Evident, toate angajamentele luate de investitor trebuie respectate. Din pacate, proiectul Rosia Montana are deja o eticheta, indiferent de ce este in «cutie»”, a declarat Gabriel Neamtu.
