S_fin [3]

Protocolul de la Kyoto, care prevede reducerea emisiilor de dioxid de carbon la nivel mondial, a fost urmat in tarile europene de aparitia primei piete de comercializare a cotelor de emisie, piata estimata initial la nivelul a 50 miliarde euro pentru un comert cu 5 miliarde tone dioxid de carbon, la un pret mediu de 10 euro/tona

Din aceasta piata, Romaniei i-ar putea reveni cateva miliarde de euro, in conditiile in care ar pune la vanzare o parte din cota alocata.
Inainte de a intra in cercul comerciantilor de certificate de emisie a gazelor cu efect de sera, tara noastra a fost nevoita sa-si evalueze propriile necesitati, respectiv alocarea cotelor pentru sectoarele economice si instalatiile de emisie a dioxidului de carbon. In conformitate cu Directiva 2003/87/CE privind stabilirea unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, au fost elaborate Planul National de Alocare si schema de comercializare a certificatelor, acestea fiind inaintate spre aprobare Comisiei Europene in jurul datei de 15 octombrie, dupa supunerea lor unor dezbateri publice. Conform Planului de alocare, in Romania exista in prezent 222 de instalatii care vor beneficia de certificate de emisii de gaze cu efect de sera, sub incidenta schemei de comercializare intrand urmatoarele categorii de activitati: domeniul energetic, inclusiv rafinariile, productia si prelucrarea metalelor feroase, industria mineralelor (ciment, var, sticla, ceramica), productia de celuloza din lemn, de hartie si carbon. Certificatul de emisii de gaze cu efect de sera reprezinta dreptul pe care un operator, care administreaza o instalatie ce intra sub incidenta Schemei de comercializare, il are de a emite o tona de dioxid de carbon, intr-o perioada determinata. Astfel, pentru anul 2007, daca Planul de alocare va fi aprobat in aceasta forma de Comisia Europeana, numarul de certificate repartizate este de 81,317 milioane (un certificat este echivalentul a o tona de dioxid de carbon si gaze de sera), iar pentru perioada 2008-2012, numarul certificatelor alocate se ridica la 457,391 milioane.

Unii vĺnd, altii cumpara
Dincolo de aceasta impartire, care a tinut seama de emisiile istorice, incepand cu anul 2007 societatile care emit gaze cu efect de sera vor intra intr-un regim extrem de strict. Agentia Nationala pentru Protectia Mediului va aproba Planurile de monitorizare, pe baza carora vor fi eliberate autorizatiile privind emisiile de gaze cu efect de sera, astfel ca un operator care administreaza o instalatie ce intra sub incidenta schemei de comercializare poate fi plasat intr-una dintre urmatoarele situatii:
4 emite sub limita plafonului alocat si, in concluzie, poate vinde liber pe piata certificatele suplimentare;
4 emite peste limita plafonului alocat si atunci este obligat sa cumpere certificate de pe piata sau sa-si restranga activitatea;
4 emite in limita plafonului, nu vinde, dar nici nu cumpara certificate.
Interesant este ca banii din vanzarea certificatelor de emisii pot fi intrebuintati de societatea care vinde dupa bunul plac, neexistand vreo reglementare care sa impuna directionarea lor catre anumite investitii, ceea ce impune ca sistemul de alocare a cotelor sa fie urmarit cu mare atentie. Fiecare operator, dupa aprobarea Planului National de Alocare, isi va deschide un cont la Registrul national al gazelor cu efect de sera prin intermediul caruia se inregistreaza toate tranzactiile cu certificate de emisii. Registrul national va fi operational pana la sfarsitul anului 2006, iar pana la data de 30 aprilie a fiecarui an, fiecare operator are obligatia de a returna in Registrul national un numar de certificate corespunzator emisiilor de gaze cu efect de sera, realizate in anul calendaristic anterior, avand ca baza Raportul de monitorizare realizat de Ministerul Economiei si Comertului.

Partea leului
Daca alocarea va fi sau nu facuta echitabil, ramane de vazut. Cert este ca la dispozitia Guvernului ramane un fond de rezerva de certificate, pentru instalatiile noi ce ar urma sa intre in schema. Rezerva pentru Nou Intrati (RNI) cuprinde 975.805 certificate, pentru perioada 2007, si 52.599.965 pentru perioada 2008-2012, reprezentand 1,2% si respectiv 11,5% din cantitatea totala de certificate aferente perioadei. Instalatiile de cogenerare nou-intrate in schema vor primi 100% din cantitatea de certificate calculata, in timp ce nou-intratii din celelalte sectoare primesc doar 95%, iar certificatele nealocate vor fi scoase la licitatie. Aici e cheia problemei, in viitor. Inainte de a intra in amanunte trebuie sa precizam ca repartitia din Planul de alocare a luat in considerare societatile care au facut investitii in retehnologizare, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, acordandu-le acestora un bonus „pentru actiuni timpurii“, materializat in certificate de emisii. Revenind la rezerva aflata la dispozitia Guvernului, trebuie sa spunem ca aceasta poate fi o sursa buna de venituri, in cazul in care nu vor aparea noi instalatii care sa emane gaze cu efect de sera. Si este mai putin probabil ca aceasta rezerva sa fie alocata in totalitate. Atunci, intervine piata.

Fara perioada de tranzitie
Valoarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera se stabileste la Bursa din Londra. In Europa s-a creat un mecanism de tranzactionare de drept de emisie, sustinut de Directiva 87/2003, ceea ce a facut deja ca pretul pe tona de dioxid de carbon sa creasca de la 5-6 euro, la inceput, la 18, 23 si chiar 29 euro pe tona, la un moment dat. In momentul de fata, pretul unui certificat este de circa 16 euro. La acest pret, rezerva aflata la dispozitia Guvernului pentru anul 2007, respectiv 975.804 certificate, ar valora peste 15,6 milioane euro. Luand in calcul rezerva pentru perioada 2008-2012, de 52.599.965 si la pretul de numai 16 euro/certificat am obtine o suma de aproape 850 milioane euro. La pretul inregistrat anul trecut, de 29 euro/certificat, valoarea rezervei se apropie de doua miliarde euro. Cat priveste operatorii din Romania care au surplus de certificate, acestia le pot comercializa dupa bunul plac si la cel mai bun pret pe care il pot obtine. In schimb, cei care nu au facut investitii in mediu nu mai au cale de intors, dat fiind faptul ca in acest domeniu, al emisiilor de gaze de sera, nu s-au obtinut perioade de tranzitie in negocierile cu Uniunea Europeana. Ministrul mediului, Sulfina Barbu, a recunoscut, saptamana trecuta, ca „cine si-a facut retehnologizarea bine, cine nu, nu“.

Cutit cu doua taisuri
Protocolul de la Kyoto, semnat in anul 1997, a intrat in vigoare in luna februarie a anului trecut, odata cu semnarea lui de catre Rusia. Acesta vizeaza reducerea globala, pana in 2012, cu 5,2 procente a emisiilor de gaze cu efect de sera, fata de anul 1990. La scurt timp dupa intrarea in vigoare a Protocolului au aparut si mecanismele flexibile care permit transferul de drept de emisie de la cei cu o poluare mai mica catre cei cu o poluare mai mare. In Romania s-a speculat imediat pe seama acestui comert, existand voci care afirmau ca tara noastra ar putea incasa unul sau chiar doua miliarde de euro din vanzarea rezervei de care dispune. Daca ar fi sa ne raportam la rezerva de peste 250 milioane tone de dioxid de carbon de care dispunem, in perioada 2008-2012, si la pretul initial de 5 euro pe tona, mai ca exista un dram de adevar in speculatiile amintite. La 250 milioane tone ar insemna un castig de 1,25 miliarde euro, aproape cat toate transele Fondului Monetar acordate Romaniei dupa 1990. Lucrurile nu stau insa chiar asa de simplu. Cum a ajuns Romania sa dispuna de aceasta rezerva in conditiile in care la noi investitiile de mediu au fost ultima prioritate? Simplu. In Protocolul de la Kyoto s-a luat ca baza de plecare anul 1989, cand in Romania functionau din plin capacitati de productie cu grad ridicat de emisii de gaze cu efect de sera. Dupa 15 ani insa, regresul economic a facut ca o parte din capacitati sa fie inchise, altele retehnologizate, astfel ca, de la un nivel de peste 275 milioane tone, in 1989, s-a ajuns acum la circa 147 milioane tone. In cele cateva luni care au trecut de la intrarea in vigoare a Protocolului, tara noastra nu s-a grabit sa vanda prea mult din rezerva. Mai curand s-a trecut la schimbarea unor tehnologii poluante prin intermediul asa-ziselor contracte de „implementare in comun“. Exista, in momentul de fata, 12 proiecte comune semnate cu 6 tari (Norvegia, Suedia, Danemarca, Franta, Elvetia, Japonia), prin care se urmareste transferul de tehnologie pentru unitati cu grad ridicare de poluare, majoritatea acestor contracte fiind semnate insa inainte de intrarea in vigoare a Protocolului.

Greii poluarii
Opt societati, primii mari poluatori din România, ar putea primi jumatate din certificatele nationale de emisii de gaze cu efect de sera, conform schemei de comercializare publicate de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor. Dupa numarul de certificate alocate, primii opt mari poluatori sunt Mittal Steel Galati - cu peste 12,5 miloane de certificate în 2007 si peste 71 de milioane în urmatorii cinci ani, SC Complexul Energetic Turceni - peste 7,3 milioane/si peste 34 de milioane, SC Complexul Energetic Rovinari (aproape sase milioane/peste 28 de milioane), SC Electrocentrale Deva (aproape patru milioane/aproape 20 de milioane), Complexul Energetic Craiova - SE Isalnita (aproape 3,4 milioane/aproape 17 milioane), RAAN Sucursala ROMAG TERMO (trei milioane/peste 14 milioane), Lafarge Ciment (Romĺnia) Punct de lucru Medgidia (peste 2,3 milioane/peste 12,3 milioane), Petrom SA Arpechim Pitesti (peste doua milioane/peste 9,6 milioane de certificate).