Banii noştri [3]

Poluarea cu cianura a Tisei de acum sase ani, in urma unui accident pornit de la exploatarea miniera din Baia Mare, a ars iremediabil orice toleranta maghiara fata de proiecte riscante pentru mediu. Aceasta a fost concluzia dezabterilor publice organizate saptamana trecuta in Ungaria, de catre dezvoltatorii proiectului "Rosia Montana".

O conventie europeana (Espoo) il obliga pe investitor intr-un proiect cu implicatii transfrontaliere asupra mediului sa organizeze asemenea dezbateri publice la care sa participe partile potential afectate. Apare astfel o democratie a mediului, termen folosit de Peter Olajos, memru al Comitetului pentru mediu din Parlamentul European. Democratia a functionat si la sfarsitul saptamanii trecute, cand la Oradea s-a dezbatut cazul prelungiii duratei de viata a centralei nucleare maghiare de la Paks.

Prezenta "subtire" a romanilor a dovedit ca subiectul centralei nu e nici pe departe la fel de aprins la noi, precum e "Rosa Montana" la ei.

Fiecare pe limba lui

Marti dupa-amiaza, saptamana trecuta, sala amfiteatru din parcul tehnologic al Budapestei parea intr-adevar transformata intr-un hemiciclu de parlament. "Parlamentarii"  din sala - tineri reprezentanti ai unor organizatii ecologiste, specialisti in biodiversitate ori  studenti, pensionari -  fac interpelari, iar de la acel prezidiu, John Aston, vicepresedintele Rosia Montana Gold Corporation, raspunde. Exista si un presedinte de sedinta, din partea unei asociatii maghiare pentru "dialog si aplanarea conflictelor". Aduce izbitor cu un Ion Iliescu ceva mai tanar, ( inclusiv la grimasa) atmosfera te trimite la o sedinta de CPUN din ‘90, in care fiecare vorbeste pe limba lui. Si nu e vorba de faptul ca se vorbeste in trei limbi, engleza, maghiara si romana (doar pentru asta exista translatori !), ci ca, practic, nu s-a putut gasi un limbaj comun.

"Ce se intampla in caz ca dumneavoastra dati faliment"? "Vrem sa stim cine e responsabil in caz de accident, dumneavoastra, statul roman, cine?" au fost intrebarile printre cel mai des ovationate de sala. Peste o suta de maghiari isi aratau in stil parlamentar dezaprobarea fata de explicatiile lui John Aston. La un moment dat, tinerii dau si cu "huo", cand irlandezul le spune ca "incurca psihologia cu matematica". Dar tanarul director de la Gabriel Resources este neobosit in a repeta timp de noua ore argumentele sale ( cu o seara inainte le prezentase timp de sase ore la Szeged)  - ca iazul de decantare nu va avea  concentratie de cianura nici cat o tigara, ca barajul va rezista pana la un cutremur de opt grade, desi Rosia nu e intr-o zona seismica, ca e bun proiectul si pentru partea maghiara, pentru ca va ajuta la reducerea cantitatii de metale grele care acum este deversata in Tisa de la exploatarile din Transilvania, ca nu se strica nici un ecosistem, ca deja prin zona nu mai trece nici lupul, nici vulturul, ca va fi prima mina care va indeplini toate directivele europene, ca si la Budapesta poluarea depasete standardele, iar pe Dunare (deci prin mijlocul orasului) trec mereu transporturi cu deseuri periculoase … Din cand in cand introduce "vocea independenta", specialistii romani care sa confirme argumentele lui.

Se ajunge la o situatie ciudata in care romanii apara mai putin zona decat ungurii. "Nu e chiar asa, nu e paradis natural, nu e padurea tropicala acolo; nu au putut vedea specialistii britanici biodiversitatea in numai doua zile", spune un specialist roman, raspunzand unei tinere maghiare care aratase ca doi specialisti britanici gasisera la Rosia opt soiuri de orhidee, dintre care cinci pe lista celor protejate. "Nu cred ca starea de sanatate a populatiei este o problema transfrontaliera, dar intr-adevar am gasit ca gradul de imbolnavire al populatiei este mai mare fata de restul tarii", spune un doctor din Cluj, de la inaltimea functiei sale si calitatii de mebru al Academiei de stiinte medicale, raspunzand celor care se indoiau de starea de sanatate "deja precara"  a populatiei din Rosia.

Pentru directorul Gold Corporation nimic nu e prea mult in a-si sustine  cauza. Exploateaza istoria, lasand sa se inteleaga ca populatia nu se simte confortabil la gandul ca maghiarii se opun acestui proiect care va aduce prosperitate economica in zona. Ca dovada, doamna Bela Gabos Ecaterina, din famile de mineri din Rosia, se ridica si intreaba retoric audienta, in limba maghiara (" desi sunt romanca")  de ce nu se gandeste si la oamenii care nu au din ce altceva sa traiasca acolo, decat din aur ; aurul care de 2000 de aurului se scoate din acea zona si care " de atatea ori a luat calea Budapestei".

Sala nu reactioneaza si astfel dezbaterea ramane in cadrul "ecologic". ~n pauza, femeia ne spune ca "Goldu’" i-a propus sa vina, dupa ce a auzit-o si in alte dezbateri; scolarizarea fiicei sale, ca si a altor tineri din sat, este suportata de Gold, dupa ce tanara si-a vandut, "la pret bun" o cabana pe care o avea in Rosia.

Istorie si ecologie

Reactiile au, desigur, resorturile lor istorice. "Eu am fost sa vad Rosia. Bunica mea este de-acolo. Casele mai poarta numele constructorilor unguri", ne spune Laszlo Stacho, un tanar psiholog care practica psihologie muzicala la Budapesta. El acuza distrugerea unei zone cu incarcatura istorica, dar in acelasi timp riscul ecologic, pentru care investitorul nu poate proba nici o "asigurare pentru responsabilitate".

"Vrem o Tisa curata", "Ultima cina. Nu o vrem cu cianura", "Unde sunt pestii generatiei viitoare". Stacho Laszlo traduce afisele care impanzesc peretii. Spune ca miscarile ecologiste au devenit foarte influente in Ungaria, mai ales dupa ce au castigat in disputa muntelui Zengo – pe acest munte protejat, NATO voia amplasarea unei statii-radar militare. Inclusiv presedintele republicii, ca fondator al unei miscari ecologiste, a venit sa protesteze impotriva proiectului. Pana la urma a fost ales alt amplasament. "Iar in acel caz se aduceau argumente legate de apararea tarii, deci mult mai importante. Asa ca, daca o mina ca la Rosia s-ar construi in Ungaria, la fel m-as opune, indiferent de ce argumente economice s-ar aduce", spune tanarul. 

"Accidentul de la Baia Mare, in urma caruia Ungaria asteapta si acum despagubiri de la poluator 27 de miliarde de forinti (circa 100 de miloane de euro), a sensibilzat opinia publica in problema mediului. Si daca un proiect asemanator s-ar fi facut in Ungaria, tot m-as fi opus. Daca si la dumneavoastra populatia ar fi avut aceeasi constiinta privind mediul, s-ar fi opus proiectului", ne spune europarlammentarul Peter Olajos. El aminteste de victoria Ungariei in disputa cu Slovacia privind construirea unui baraj pe Dunare ( pana la urma, Slovacia si-a restrans proiectul), dar arata ca in cazul Rosia Montana, decizia finala apartine autoritatilor romane. Europa nu poate sa transmita decat preocuparea sa, asa cum a facut in ultimele rapoarte de tara.

Cat priveste Ungaria, pozitia oficiala e aproape stabilita...

"Sigur, nu noi luam decizia, dar putem spune ca nu ne place proiectul, pentru ca nu exista un impact pozitiv asupra mediului. Riscurile sunt prea mari, incomparabile cu beneficiile. Ce s-ar putea castiga de aici? Un miliard de euro in urmatorii 20 de ani? Sa fim seriosi, e o suma prea mica pentru o tara ca Romania" - ne spune Lazlo Haraszthy, secretar de stat adjunct in Ministerul Mediului si al Apei din Ungaria (prezent pe toata durata dezbaterii - spre deosebire de secretarul de stat Korodi de la Bucuresti, care, dupa cateva ore, a plecat - oficialul maghiar s-a abtinut de la comentarii in plen; singura interventie a venit ca reactie la afimatiile lui John Aston privind poluarea din Ungaria).

Cine face calculele?

Ce scoate aceasta mina? Aur. Cine foloseste cel mai mult aur? Bijutierii? Poate ca guvernele ar trebui sa gandeasca la limitarea folosirii aurului si astfel nu va mai fi nevoie de aceasta mina – spune un tanar maghiar. Poate parea cea mai naiva interventie din timpul dezbaterii de la Budapesta. Ea ascunde insa adevarata problema in proiectul Rosia Montana. Problema de …politica. Tehnic, lucururile se arata destul de clare; Aurul nu mai e la Rosia, ca pe vremea lui Burebista, in filon. "Aurul nu se mai poate extrage decat folosind cianura. Iar metoda care se va aplica acum la Rosia Montana se aplica in 80 de mine in lume, iar multe alte mine o vor adopta", spune Margareta Nicolau, directorul general al Institutului National Cercetare in domeniul ecologiei industriale. 

Asadar, daca e sa se mai extraga aur la Rosia, trebuie adusa si aici ofranda cianurei. Dar de ce? De ce statul (care va fi si actionar cu 19,3% din noua societate)  are nevoie sa dea drumul noii exploatari de aur? Pentru ce avem nevoie de schimbarea iremediabila a naturii, de un viitor sub amenintarea accidentelor catastrofale? De ce trebuie scos aurul acum si nu mai tarziu ( daca tot ii creste pretul)? Sunt intrebari pentru care, probabil, nici nu s-au cautat raspunsuri de politica economica. Raspunsuri simple, de genul merita sa ne punem problema unei exploatari de acest fel, pentru ca avem beneficiile urmatoare...

Canadienii de la Gabriel au ridicat suma pe care ar urma sa o incaseze statul roman la un miliard de dolari in cei 15 ani, cat e programata existenta minei. O suma egala (potrivit declaratiilor lui John Aston) cu profitul companiei de exploatare, daca uncia de aur se va mentine la peste 600 de dolari. Gabriel mai da insa si un bonus – 600 de locuri de munca in minerit, timp de 15 ani (joburi create indirect ar fi in jur de 6.000). Indiferent de cat de corecte sau nu sunt aceste date, ramane dilema: e mult, e putin, raportat la costurile colaterale? Ce va fi dupa 15 ani? Chiar si fara sa incurce psihologia cu matematica, statul roman trebuie sa ia un pix si sa calculeze (Mihai C. Stefan)