S_fin [3]

Evenimentele meteorologice extreme, precum ploile diluviene, inundatiile, zilele caniculare, furtunile, uraganele s.a., care continua sa se manifeste si în acest an, iesite din schemele de pâna acum, arata în mod clar ca ne îndreptam spre o perioada de haos climatic. Totul devine din ce în ce mai imprevizibil si aproape imposibil de controlat.

Potrivit ultimelor date oferite de Academia Nationala de Stiinte a SUA, în secolul 20 temperatura medie a atmosferei a crescut cu 1şC (cât a sporit în ultimii 2000 de ani), iar anul 2005 a fost cel mai cald din emisfera nordica, de când se fac investigatii meteorologice (1880). Si tendinta de încalzire în ritm rapid se mentine. Temperatura apelor oceanelor va creste si ea, determinând aparitia de uragane din ce în ce mai frecvente si mai puternice. Din 1860, nivelul marilor si oceanelor a crescut cu aproximativ o jumatate de metru, calota polara s-a redus cu peste 1 milion de km2 de gheata în ultimii 100 de ani si zonele desertice ameninta 40 la suta din suprafata uscatului.
Dezordinea climatica pe cale a se întinde la nivel mondial ar putea ameninta chiar existenta civilizatiei umane.
În ultimul deceniu s-a emis si acumulat în atmosfera atâta gaz carbonic, încât s-a modificat relatia dintre Pamânt si Soare. Imensa energie termica astfel generata, amplificata si pastrata prin efectul de sera, afecteaza negativ suprafata terestra si conditiile de viata.
Ceea ce e în joc acum este chiar capacitatea planetei de a mai putea fi locuita. Numai 6şC ne despart de catastrofa climato-ecologica generala, care ar putea sa se adauge în urmatorii 100 de ani, daca nu se adopta masuri urgente pentru stoparea cursului tot mai periculos al fenomenelor.
Din pacate, semnalele de alarma ale oamenilor de stiinta gasesc putin ecou la nivelul cooperarii mondiale pentru solutionarea acestor probleme globale. În relatiile internationale se gândeste mai ales în termeni de interes national, câteodata regional si foarte rar global. Si aceasta cu atât mai mult, cu cât conceptul de Umanitate este privit în aceasta ecuatie ca specie între specii, dincolo de orice aspect concret.
Sunt bine-cunoscute atitudinile radical opuse în privinta Protocolului de la Kyoto ale europenilor (care îl aproba si îl aplica) si americanilor (de respingere).
Totusi, summitul UE-SUA din 21 iunie a.c., de la Viena, a adus un element nou în apropierea celor doua pozitii diferite: concluziile reuniunii mentioneaza pentru prima data schimbarea climatica. Sa speram ca acesta a fost doar începutul si viitorul va fi mai promitator.
P.S. Reluând ofensiva ecologico-climatica, ex-vicepresedintele SUA, Al Gore, este ajutat în demersul sau de filmul documentar „An Inconvenient Truth“, al regizorului Davis Guggenheim, care a fost lansat cu deosebit succes pe ecranele americane la sfârsitul lunii mai a.c.