Cotidianul [3]

La directiva UE, cele patru abatoare de cabaline din Romania trebuie sa-i treaca pe lumea cealalta pe toti cei 16.000 de cai bolnavi de anemie infectioasa din tara.

In Harghita, unde localnicii maninca 32 de tone de carne de cal pe an, caii sacrificati ajung inapoi la proprietari sub forma „Salamului Hipodrom“ si a „Aperitivului Cabalin“.

Pe linga Miercurea-Ciuc, in Cirta, cinci cai bolnavi de anemie infectioasa, SIDA cailor, se pregatesc sa faca drumul de la iesle in congelator. Trei cai zdraveni se chinuie sa urce  si abia incap intr-un camion cit o masina de piine, iar apoi stau linstiti coama la coama. Alti doi, Gyury si inca unul cam schiop, caruia stapinul i-a scos de cu seara potcoavele ca unui condamnat la moarte ce era, asteapta in zapada ARO-ul papuc care o sa-i duca la abator, la Gheorgheni. Nu necheaza si nu protesteaza, isi ciulesc doar urechile ca singur semn de nervozitate, insa cind vine masina, doar calul Gyury, cel mai cuminte si increzator, se lasa convins sa urce. Cu toate alintaturile, injuraturile si cu tot trasul de zabala, calul cel schiop nu vrea cu nici un chip sa se suie in masina mortii si mai cistiga, spre ciuda proprietarului care mai trebuie sa faca o data drumul, o ora de viata. La abator, un receptioner ii ia in primire, ii cintareste si ii duce in „sala de asteptare“ a executiei. In scurt timp, dinauntru razbat zgomote infioratoare, de copite lovind podeaua, de parca o herghelie din iad s-ar fi prabusit peste pamint.

Zi de concediu inaintea mortii
Cu o seara inainte, Buzas Gergely, potcovar in Cirta, pare ca se caina in timp ce calul se pregatea sa-si doarma ultima noapte. „E ca si cind mi-ar taia cineva mina dreapta“, spune si se uita cu parere de rau la calul sur pe care l-a muncit de cind era minz si pe aratura, si la fineata, si la padure. „Trebuie sa mearga la abator odihnit, ca pe urma nu-i buna carnea. Altfel si azi l-as fi scos la munca, daca nu-mi zicea dom’ doctor“, mai spune Gergely si isi lasa slaba nadejde in calul sanatos care-i va ramine in grajd dimineata urmatoare, cind va veni masina de la Gheorgheni sa-l ridice pe Ionci. Si nu i-ar fi parut rau daca DSV-ul ar fi vrut sa-l ia si pe cel sanatos din curte, ca pentru Ionci primeste 21 de milioane de lei despagubire: „Mie mi-ar fi convenit sa-i duc pe amindoi la abator, sa-mi iau cu banii de pe ei un cal bun, ca n-am nevoie de doi, si sa-mi mai ramina si ceva pe deasupra. I-am zis lu’ dom’ doctor asta, dar n-a vrut, a zis ca doar caii bolnavi se sacrifica“. Cu gindul la un veterinar care zicea ca, daca ar avea un cal bolnav de anemie infectioasa, l-ar tine in balcon pina la moarte, ca de cai ii e cel mai mila, il intrebam pe Gergely daca o sa-si mai ia de la magazinul din comuna salam „Hipodrom“, de o suta de mii kilul, sau pasta de mici din carne de cal: „Da, de ce nu? Ca anemia infectioasa nu-i periculoasa pentru om!“, se mira potcovarul, fara sa-l deranjeze ca in ceva timp o sa i se intoarca animalul inapoi, in varianta pentru sendvis.

Calul, delicatesa locala
„Stiti ce buna e carnea de cal? Si aia de magar la fel. Eu tin un magar de 5 ani in curte si nu ma lasa fi-mea sa-l tai“, ne lauda veterinarul din Cirta, Antal Vidor, delicatesele locale, in timp ce face actele pentru cei cinci cai bolnavi de anemie infectioasa, care vor fi dusi in dimineata urmatoare la abator, la Gheorgheni. Cum modelul Ceamurlia, brevetat de stapinii gainilor gripate, n-a prins aici, nici un proprietar nu si-a dus in pivnita, la adapost de ochii celor de la DSV, calul. Toti au gasit ca despagubirile intre 16 si 25 de milioane de lei compenseaza pierderea unui animal de nadejde, care tragea bine, era cuminte si putea fi minat si de nevasta. „Toate bolile sint trecute pe pasaportul calului, caii au si un microcip, iar daca au anemie infectioasa nu pot fi vinduti. Si cine ar cumpara un cal cu boala asta? Asa oamenii sint despagubiti, primesc cu patru-cinci milioane mai putin decit ar fi luat pe calul sanatos, dar asa-i cinstit: sa nu piarda nici proprietarul, dar sa nu piarda nici statul“, ne arata Antal Vidor care-i pretul corect. Isi ia cu el un aparat cititor de cipuri, pasaportul si alte documente necesare pentru ultimul drum al calului si se duce sa aranjeze cu proprietarii detaliile finale. „Uneori mai pling oamenii cind ii duc la masina, ca in atita timp, ani de zile, se ataseaza de ei“, a vazut veterinarul.

CV-ul inlocuitorului
Intr-o curte, un fost brigadier la CAP il lauda pe semigreul Gyury, un roib cu coama blonda si moale de Cosinzeana, ca-i tare harnic si blind si ii lasa pe toti nepotii sa i se suie in spinare. 18 milioane o sa-i dea Ministerul Agriculturii pe el, vreo alte sase  milioane, abatorul. Cu ei o sa-si ia alt cal. „Neaparat trebuie sa fie blind, sa-l strunim si noi oameni batrini, sa traga bine, sa nu-i fie frica de masini, ca noi avem paminturile spre Odorheiu Secuiesc, si nici de muste sa nu-i fie frica“, ii face batrinul CV-ul viitorului inlocuitor al lui Gyury, de care are nevoie ca de aer.
Fiindca desi are masini, ca toate din comuna, familia fostului brigadier merge la cimp si la padure cu sania sau caruta.
Veterinarul Antal ne mai duce sa vedem un cal, aproape alb, de rasa comuna, dar cu mult singe lipitan. Proprietarul il scoate din grajd pe Loti, sa-i fie citit cipul, si il lasa sa zburde citeva minute prin curtea acoperita de zapada, ca sa-i vedem pasul elegant si agilitatea mostenite de la parintele sau cel nobil. „Asta ii placea cel mai tare, il lasam sa alerge asa un sfert de ora pe saptamina, dupa ce veneam de la munca“, ne povesteste stapinul Zoltan, pe cind calul alearga, se opreste brusc si derapeaza amuzat in zapada, fara grija zilei urmatoare, cind are programare la abator.

Executie in stil UE
„Dupa transport caii trebuie sa se odihneasca, pina la cinci ore, ca sa fie relaxati si astfel sa li se scurga complet singele la sacrificare“, ne spune Gabriela Mihalache, medicul veterinar al circumscriptiei Gheorgheni, unde se afla abatorul. Asa zice una dintre normele UE, in timp ce celelalte legiuiesc ca animalul sa fie dus intr-o boxa de asomare - un fel de tarc cu bare metalice - sa fie electrosocat la 15 volti si 350 de amperi, pe post de anestezie, iar la maximum 20 de secunde dupa asta sa-i fie taiata jugulara si sa fie lasat sa singereze pina la moarte.
„Dupa aceea trebuie transat in 22 de minute, iar carnea lasata la zvintat 12 ore“, ne insiruie Gabriela Mihalache procedurile europene si totul pare atit de linistitor incit iti vine sa crezi ca, daca sint aplicate cu sfintenie, calul nici nu mai moare.
Imediat ce macelarul i-a atins timplele cu clestele cu electrozi, sa-l electrocuteze, calul Gyury, primul dus la taiere, incepe sa se cutremure, chiar inainte sa-i taie calaul jugulara. Copitele lui lovesc convulsiv podeaua metalica a boxei, harmalaia mortii zguduie toata cladirea, iar in zbaterea sa animalul se loveste in fiecare secunda a celor opt minute de agonie si isi rupe picioarele. Cind intr-un final i se scurge tot singele din trup si moare, un macelar care face de treizeci de ani victime prin abatoare ii taie capul si incepe sa-l jupoaie si sa-l transeze dupa cronometrul UE. Limba si o bucata din muschiul mezenteric, un muschi al falcii, merg la laborator pentru analize.

„De cai ti-e mila!“
„Inainte, cind pur si simplu ii taiam jugulara, fara anestezia cu electrosocuri, calul singera, dar nu se zbatea, nu se lovea si nici nu cred ca se chinuia atit. Dar astea sint normele UE“, zice un angajat al abatorului, caruia de cai ii e mila, ca nu-s timpi ca vacile: au un sistem nervos foarte bine dezvoltat si sint ca oamenii, inteligenti si sensibili.
Imediat dupa transare, altcineva ne prezinta pe o tava gama de produse cabaline cu care se lauda abatorul: salamul „Hipodrom“, cirnatii aperitiv cabalin, cirnatii afumati din cal si virful de lance, salamul crud afumat. „Carnea de cal se maninca in toata Harghita, mai ales in zonele Miercurea-Ciuc si Gheorgheni. La Odorheiu Secuiesc nu se consuma deloc, dar in ultima vreme am inceput sa vindem si in judetul vecin, Neamt. Le-am dus si unor prieteni de-ai mei de la Bucuresti si acum imi tot zic sa le mai aduc“, spune veterinarul abatorului, care stie ce virtuoasa culinar e carnea de cal: n-are grasime si, cum caii sint foarte curati si nu maninca porcarii, e foarte sanatoasa: „Carnea e foarte dulce, de aia, ca sa fie gustoasa, trebuie condimentata bine. Organele interne nu sint comestibile, le mai vindem uneori ca hrana prntru animale. Inima s-ar putea minca, dar ficatul e acru la gust“, explica veterinarul abatorului. •

SIDA cailor se transmite prin intepaturile insectelor

Primele cazuri de anemie infectioasa au aparut in Harghita in 1964. Acum sint 900 de cai bolnavi in judet, peste 16.000 in toata tara, si toti trebuie exterminati in cel mult 4 ani. Cele mai numeroase cazuri sint in judetele Satu Mare (2.200), Mures (1.324), Maramures (1.280), Bistrita Nasaud (1.130) si Bihor (1.087). Medicul veterinar din Cirta, Antal Vidor, isi aminteste ca a diagnosticat primul caz din comuna in 1974, un cal adus de la Arad. „Nimeni nu m-a crezut atunci, deoarece majoritatea cailor cu aceasta boala nu au simptome. Mai transpira, mai fac febra, dar atit“. Boala, denumita si SIDA cailor, se transmite prin harnasamentul cailor, intepaturile insectelor sau dejectii si este depistata printr-un test de singe, Coggins: „Chiar daca nu are semne clinice de boala, calul o poate raspindi si de aceea trebuie sacrificat“, spune Gabriela Mihalache.

70% dintre caii bolnavi pot sa moara de batrinete

Directorul DSV Harghita, Ferenczi Ferencz, stie cit de mult le place oamenilor din zona carnea de cal: „Pe vremuri, inainte de Craciun, se uneau doua-trei familii, cumparau cu 25 de lei un cal reforma (n.r. - un cal care din cauza batrinetii sau a bolii nu mai era bun de munca), il duceau la abator si faceau din el cirnati“. Faptul ca produsele din carne sint pretuite aici, e semnul sigur ca zilele anemiei infectioase sint numarate la Ferenczi in judet. Micul abator din Gheorgheni va continua sa sacrifice cabalinele bolnave, iar cei 900 de cai ghinionisti din Harghita, cu anemia in singe, or sa dispara in mai putin de un an. „Se consuma doar animalele care nu prezinta semnele clinice ale bolii. Cele care le prezinta sint duse dupa sacrificare la Putul sec - o groapa adinca de 6 metri, captusita cu beton armat, in care sint aruncate cadavrele animalelor bolnave“, ne arata directorul care-s regulile. 78% dintre cabaline nu prezinta semnele bolii si pot sa moara de batrinete, a citit medicul veterinar Gabriela Mihalache in literatura de specialitate, iar carnea acestora e sigura pentru consum. Ferenczi crede ca proprietarii au tot interesul sa-si sacrifice animalele bolnave si sa primeasca despagubiri: „Caii cu anemie infectioasa nu pot fi vinduti, pentru ca boala este trecuta pe pasaportul lor. Boala are mari sanse sa fie eradicata acum, mai ales ca au aparut in Harghita si proprietari de cai de curse care nu pot sa participe la concursuri internationale fiindca in judet exista anemie infectioasa“.