real_romaneasca [3]

Ideea care sta la baza manipularii meteorologice este, la o analiza atenta, una foarte simpla: sursa oricarei furtuni este o imensa cantitate de energie, deci energia ar putea fi factorul-cheie pentru a crea si dirija furtuni spre o directie sau intr-un loc dinainte stabilit.

Se pune problema cata energie este necesara pentru a crea si apoi dirija o furtuna? Raspunsul depinde de mai multi factori, dar una dintre “realizari“ este programul HAARP (High Frequency Auroral Research Program), finantat cu 30 de milioane de dolari de catre Pentagon. In Alaska a fost construita o statie noua, formata din trei turnuri de emisie de mare putere, care pot genera peste 1,7 gigawati in ionosfera (patura atmosferica superioara, incarcata electric). Pe scurt, aparatul functioneaza ca invers al unei antene: transmite in loc sa primeasca energie. Dupa ce reincalzesc si destabilizeaza ionosfera, radiatiile revin pe Pamant, sub forma de unde lungi care penetreaza solul, corpurile de oameni si oceanele,
“Aceasta inventie permite trimiterea unor enorme cantitati de energie in atmosfera terestra, in locuri strategic alese, si mentinerea puterii la nivel constant, mai ales daca se utilizeaza pulsatiile cu repetitie... Scopul este de a afla cum se poate manipula ionosfera, la o scara mult mai mare decat o poate face Uniunea Sovietica prin mijloacele de care dispune. HAARP va fi cel mai mare radiator ionosferic din lume, situat la o latitudine ideala pentru a pune inventia lui Eastlund in practica“, se arata in articolul “Nu ingerii canta la aceasta harpa“ (joc de cuvinte). Mai mult, de la aceasta latitudine nordica, energia poate fi dirijata in ionosfera astfel incat sa se reflecte pe Pamant in locul ales de oamenii de stiinta. Secretul era sa se afle cum si unde sa fie dirijata energia cu precizie pentru a genera dezastrele sau de evenimentele meteorologice dorite. Autorii articolului sustin ca au informatii care arata ca se pot crea uragane, secete, tornade sau inundatii, si acestea pot fi dirijate spre locul dorit, prin oceane sau pe uscat, la fel de simplu cum se conduce o masina pe sosea.
Intr-un alt articol, intitulat “Un raport al Natiunilor Unite, dovedeste ca este posibila controlarea fenomenelor meteorologice“, din NEWS1198, se arata ca Malaysia a semnat deja un contract cu o companie rusa pentru crearea unui taifun care a indepartat fumul si smogul din orasele din Malaysia, fara sa provoace distrugeri. Compania si-a facut treaba, iar Malaysia a obtinut un cer curat.
Autorii se mai intreaba de ce Guvernul american nu a impiedicat furtuni ca Andrew, Ivan sau Katrina sa provoace distrugerile cunoscute, un posibil raspuns fiind acela ca dezvaluirea descoperirilor ar putea avea un puternic impact psihologic, de exemplu asupra crestinilor convinsi ca numai Dumnezeu poate controla vremea.

Furtunile din decembrie 1999: uragane sau arma climatica

In noptile de 25 si 27 decembrie 1999, asupra Frantei s-au abatut doua furtuni neobisnuit de puternice, care au distrus retelele electrice si au devastat o mare suprafata de padure. Acestea ar fi putut fi consecinta unui atac cu arma climatica, utilizata in scopul de a sanctiona atitudinea recalcitranta a Frantei in probleme ca mondializarea, organismele modificate genetic sau tratatul AMI.
Existenta armelor climatice a fost implicit recunoscuta in tratatul international cunoscut sub numele de “Conventia ENMOND“, adoptat in 1977, si care interzice, explicit, dezvoltarea de arme “de natura sa influenteze climatul“. Mentionarea acestui tip de arme intr-un acord international demonstreaza ca existenta lor nu este de domeniul SF. Aceste arme ar fi putut fi dezvoltate pe baza studiilor fizicianului ceh Nicola Tesla, contemporan cu Einstein, referitoare la electromagnetism si despre ionosfera. Aceste studii ar putea avea si aplicatii infioratoare: arme climatice sau generare de cutremure cu ajutorul unor antene subterane.

Baze operationale in SUA

Un raport intitulat US Air Force 2025, datand din august 1996 si avand ca obiectiv realizarea controlului vremii pana in 2025, a fost confirmat de Zbigniew Brzezinski, consilier de politica externa al presedintelui Jimmy Carter. Alaturi de Henry Kissinger, acesta este unul dintre fondatorii politicii externe americane de “dominatie totala“. In cartea sa “Intre doua epoci“, Brzezinski scrie: “... tehnologia va pune la dispozitia marilor puteri procedee de a purta razboaie scurte, de a caror existenta vor avea cunostinta doar o mica parte din fortele de securitate. Dispunem de metode de a provoca schimbari climatice, de a crea secete si furtuni, care pot slabi un inamic potential si il pot forta sa accepte conditiile noastre. Controlul spatiului cosmic si al climatului au inlocuit Suezul si Gibraltarul din calitatea de avantaje strategice.“
Arma climatica este in stadiu operational in SUA din 1995.