Jurnalul Naţional [3]

Strazile marilor orase au fost ornate de ceva vreme cu afise uriase, pe care scrie "Redirectioneaza 2% din impozitul pe salarii spre WWF pentru salvarea ursului carpatin".

Sub sigla WWF România se află chipul unui ursuleţ abătut, pe ale cărui buze autorii jafului - căci despre un neruşinat jaf din banii publici este vorba! - au scris melodramatic: "Dacă ar avea cum, ţi-ar arăta că sunt trişti".

Cum ursuleţii cu pricina sunt muţi, mă voi strădui eu să arăt motivele tristeţii ursului brun din Carpaţi. Care, departe de a avea nevoie de banii dumneavoastră, are nevoie urgentă de îndepărtarea lacomilor impostori cu pretenţii de "specialişti", din toate forurile "ştiinţifice" care îi decid soarta. Că nu are cine o face este însă o tragică realitate care îl priveşte direct pe ministrul Mediului.

La începutul lunii mai, undeva la o cabană retrasă de pe Cormoş (Covasna), s-au întâlnit (având "masă-casă asigurate") membrii Grupului de Lucru privind Carnivorele Mari (GLCM). Adică reprezentanţii oficiali (plătiţi de la buget) ai Ministerului Mediului, ai ICAS, ai Facultăţii de Silvicultură Braşov şi, bineînţeles, ai WWF România.

Cine credeţi că a asigurat "masă-casă" şi pehlivăneală vreme de două zile pentru "fomiştii" oficiali de prin ministere şi WWF? Nimeni alta decât firma de vânătoare Abies Hunting, cea condusă de gazda manifestării, Ŕrpŕd Sŕrkŕny, inconturnabilul organizator de masacre ursine pe valută, prin amintita societate din Sfântu Gheorghe. Aşadar în România se poate!

Tocmai "incoruptibilii ştiinţifici", meniţi să ocrotească specia, se lasă bucuroşi găzduiţi şi ospătaţi - cumpăraţi adică, fără cea mai mică urmă de demnitate şi ruşine - de individul al cărui profit personal depinde de chiar "blana ursului din pădure". Implicit, de "unda verde" dată afacerilor sale însângerate de oficialii pomeniţi.

În urmă cu mulţi ani, prin Academia Caţavencu, Cotidianul, revistele Vânătorul şi Pescarul Român, Carpaţii, cât şi prin cărţi, talk-show-uri şi filme de televiziune, subsemnatul am dus o campanie susţinută pentru protecţia ursului brun din Carpaţi şi a habitatului acestuia.

În toată această perioadă m-am lovit fără încetare de poziţia contrară a majorităţii membrilor din actualul GLCM (reprezentanţii ICAS, ai Ministerului Mediului, ai WWF). Ce afirmau în cor toţi aceşti "abilitaţi" cu diplome de inginer silvic? Că în Carpaţii româneşti specia nu este în pericol, că recensământul urşilor arată un surplus numeric de 2.000-3.000 de exemplare şi că, drept consecinţă, anual, câteva sute de urşi pot fi "recoltaţi" (termen silvo-cinegetic absolut stupid) prin vânătoare.

Mai mult decât atât, relativ recent în Jurnalul Naţional, am dezvăluit impostura cercetătorilor de la Institutul pentru Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), dovedită de documentul intitulat "Planul de management şi acţiune a ursului brun" - am respectat ortografia oficială - cuprinzând absurdităţi flagrante de ordin "ştiinţific" şi lingvistic. Documentul zăcând de ani buni la Ministerul Mediului, fără să fi fost citit de careva.

Iată cum, dintr-o dată, fără să îşi schimbe poziţia "ştiinţifică" şi nici pe cea a preaplecatelor spinări dinaintea valutei lui Ŕrpŕd Sŕrkŕny, GLCM uzează neruşinat de rezultatele campaniei mediatice duse prin amintitele mass-media, după ce cei mai mulţi membri ai săi au sabotat-o de-a lungul anilor. Dovada o face chiar actualul recensământ ursin, unanim aceptat de pomenitul for şi ale cărui cifre permit în continuare un generos "plan de recoltă" la blănuri-trofeu.

Dacă cei 2% viraţi de cetăţenii de bună-credinţă în contul WWF vor servi la ceva, aceasta va fi "salvarea" meselor şi pehlivănelilor simpozionistice ale "fomiştilor" din GLCM. Căci şi la ei e criză: de pertinenţă, probitate ştiinţifică, de onestitate şi demnitate cetăţenească, înainte de cea a pântecelor.