Cotidianul [3]

Completul de noua judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a decis, in septembrie 2009, achitarea deputatului Ion Dumitru, fost director al Romsilva, si-a motivat astazi decizia prin faptul ca "nu au fost intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu".

Directia Nationala Anticoruptie a cheltuit sume enorme pentru a intocmi un rechizitoriu cu un prejudiciu impresionant, pus in carca lui Dumitru: 109.420.887.826 ROL. DNA a uitat insa sa verifice care era legea care guverna functionarea Romsilva si a incalcat dreptul inculpatilor de a cere o contraexpertiza financiara. In instanta, toate acuzatiile au cazut.

Magistratii au decis ca 'nu au fost administrate probe care sa ateste ca in exercitarea atributiilor de serviciu stabilite prin fisa postului ori prin dispozitia directorului general, inculpatii au savarsit cu stiinta fapte care au avut drept consecinta producerea unui prejudiciu deosebit de grav patrimoniului Regiei Nationale a Padurilor Romsilva'.

Mai mult, judecatorii au precizat ca 'in cauza nu exista prejudiciu asa cum s-a stabilit prin actele depuse in dosar si cum a rezultat din expertiza contabila efectuata ale carei concluzii nu au fost combatute de partea civila Regia Nationala a Padurilor Romsilva'. In plus, judecatorii au criticat decizia DNA de a refuza cererea inculpatilor sa isi numeasca un expert independent care sa efectueze o expertiza, in contradictoriu cu expertiza tehnica realizata de specialistul DNA.

In faza de judecata, magistratii i-au permis lui Dumitru sa isi numeasca un expert, care a contrazis spusele specialistului DNA. 'Evaluarile facute in raportul de constatare al specialistului DNA si avute in vedere in rechizitoriu in sensul ca unele materiale nu erau necesare si ca altele au fost achizitionate cu preturi prea mari au fost contrazise de expertiza contabila efectuata in dosar, aceasta proba cu caracter stiintific concluzionand in sensul ca produsele achizitionate au fost necesare, ca nu exista o dispozitie legala care sa limiteze preturile si ca urmare a achizitiei prin licitatie a bunurilor ce au facut obiectul celor 8 contracte nu s-a identificat un prejudiciu in evidenta contabila a regiei in exercitiul anului 2004, in elementele sale definitorii respectiv certitudine, exigibilitate si recunoastere (inregistrare) in contabilitate', se arata in motivarea instantei supreme.

Instanta suprema: Romsilva a actionat ca un agent economic

Inalta Curte a constatat ca, 'pe plan subiectiv, inculpatii au actionat in derularea licitatiilor si a contractelor cu buna credinta, neadministrandu-se probe care sa ateste ca au fost angajati in practici corupte sau frauduloase in legatura cu participarea lor la procedura pentru atribuirea contractelor catre ofertanti'.

In plus, 'din prevederile legale mentionate mai sus rezulta faptul ca Romsilva nu era autoritate contractanta potrivit legislatiei in vigoare la data incheierii contractelor in cauza, cu atat mai mult cu cat sursele fondurilor folosite pentru aceste achizitii sunt proprii Romsilva, iar nu surse publice. Prin urmare, normele care reglementau achizitiile publice, cu modificarile ulterioare, nu erau obligatorii pentru Romsilva in ceea ce priveste achizitiile bazate pe surse proprii de finantare, acest aspect fiind clarificat de Ministerul Finantelor inca din 2002 prin adresa nr. 160172/01.02.2002.

Or, cum fondurile folosite pentru achizitionarea bunurilor ce formeaza obiectul celor 8 contracte sunt din surse proprii, iar nu din surse bugetare, inseamna ca licitatia putea fi organizata in conditiile in care s-a desfasurat. In speta, potrivit dispozitiilor Legii nr. 15/1990 si ale HG nr. 1105/2003, Regia Nationala a Padurilor Romsilva, in derularea licitatiilor si apoi a contractelor, s-a manifestat pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, ca un agent economic, care a urmarit satisfacerea unor necesitati de aprovizionare cu produsele trebuincioase scopului pentru care a fost infiintata folosind fonduri proprii rezultate din activitatile cu specific silvic desfasurate.

In stabilirea pre?ului final al unei opera?iuni comerciale se tine sema de mai multe criterii, cum ar fi: existen?a sau nu a unei exclusivita?i pe pia?a, calitatea tehnica a produselor, cantitatea produselor, urgen?a achizi?ionarii produselor'.

ICCJ: Firma castigatoare nu a fost favorizata

In cauza nu s-a dovedit ca atat timp cat inculpatul Dumitru Ion a fost director general al Romsilva nu a detinut date sau informatii referitoare la eventuale nereguli in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea achizitiilor de bunuri ce formeaza obiectul contractelor considerate de catre Parchet ca fiind incheiate in mod nelegal.

Inalta Curte apreciaza ca nefondata ?i critica Parchetului in sensul ca a fost favorizata firma castigatoare, intrucat nu s-a dovedit ca ofertantii ar fi influentat comisia de evaluarea in procesul de examinare si evaluare a ofertelor ori in decizia de stabilire a ofertei castigatoare prin practici corupte sau frauduloase in sensul art. 41 alin. 1 si 2 din HG nr. 461/2001 data in aplicarea OUG nr. 60/2001, acte normative pe care se fundamenteaza rechizitoriul.