Gandul [3]

Există o legendă care spune că Adam şi Eva ar fi trăit în… Ceylon, Sri Lanka de astăzi, pe o insulă înconjurată de mări calde, plină de o vegetaţie luxuriantă.

De altfel, aşa apare paradisul şi în tablourile pictorilor şi poate că aşa se explică şi… îmbrăcămintea sumară a strămoşilor noştri. Acum, persoane pline de imaginaţie vor să creeze un paradis, în ceţurile nordului, pe o insulă înconjurată de apele reci ale Oceanului Atlantic. Este vorba despre Islanda, iar planul de a o transforma aparţine Serviciului islandez de Conservare a Solului, prima instituţie de acest gen din lume. Trei sferturi din teritoriul insulei este deşert - cel mai mare deşert din Europa -, acoperit cu nisipuri de culoare neagră, provenite din erodarea rocilor vulcanice, şi de gheţuri. Se aseamănă atât de mult cu priveliştea selenară încât, potrivit lui Andres Arnalds, directorul adjunct al societăţii, înainte de expediţia sa, astronautul american Neil Armstrong a venit aici să se acomodeze cu condiţiile de pe Lună.


Dar Islanda nu a arătat întotdeauna aşa. Cu peste un mileniu în urmă, când vikingii s-au aşezat aici, insula era verde. 60 la sută din suprafaţa ei era acoperită cu arbori, tufişuri şi iarbă. Aşa cum este descrisă într-o sagă, era un pământ „acoperit cu păduri, între munţi şi coastă”. Era pe atunci o insulă nelocuită, fără erbivore. Dar vikingii au făcut două lucruri care au dus la deşertificarea insulei – au tăiat pădurile ca să-şi construiască faimoasele corăbii şi au adus cu ei oi care s-au hrănit cu iarbă. După câteva secole, a început o eroziune a solului care, în zilele noastre, a atins dimensiuni incredibile. Potrivit lui Andres, Islanda este exemplul cel mai concludent a ceea ce se va întâmpla în alte ţări şi în alte continente dacă oamenii vor continua să taie pădurile şi să epuizeze solul.

La începutul secolului trecut, islandezii şi-au dat seama de catastrofa care-i ameninţă dacă nu vor lua măsuri. Drept rezultat, guvernul islandez a creat Serviciul de Conservare a Solului, prima instituţie din lume cu astfel de preocupări. Specialiştii serviciului au elaborat un program de refertilizare şi reînsămânţare a solului, sfătuindu-i pe fermieri cum să procedeze. În ultimii ani, a fost introdusă cea mai modernă tehnologie: solul este mai întâi tratat cu îngrăşăminte ecologice şi în acest sol se răspândesc seminţele de iarbă, supuse unor procedee speciale pentru a intensifica germinaţia şi pentru a le face compatibile diferitelor condiţii ale solului. Serviciul funcţionează în localitatea Hella, care este înconjurată de câmpuri înverzite. Este doar un prim pas şi toţi cei implicaţi în acest program speră să transforme suprafeţe cât mai mari în terenuri fertile.

Marea problemă cu care s-au confruntat specialiştii şi fermierii a fost diseminarea seminţelor în zonele deşertice, Islanda fiind o ţară cu suprafaţă extinsă, dar puţin populată şi cu foarte puţine şosele. Soluţia găsită a fost de a “bombarda ţara”, lansând îngrăşămintele şi seminţele dintr-un avion DC3 Dakota, un bombardier rămas încă din cel de-al doilea război mondial. Piloţii desfăşoară această activitate în mod voluntar. Ei o consideră amuzantă, dar, afirmă istoricul Gudmundur Halfdanarson, oamenii au şi un sentiment de vinovăţie faţă de distrugerile pe care le-au făcut înaintaşii lor.

O altă acţiune la care participă întreaga populaţie – de la preşedintele ţării până la copiii de şcoală - este plantarea de arbori. Primul copac a fost plantat în Reykjavik în 1884 şi acum capitala este relativ verde, dar, deocamdată, în afara oraşului, rar întâlneşti câte un copac.

Cercetătorii de la Serviciul de Conservare a Solului ştiu că acţiunea începută este de durată. În clima din Islanda, copacii cresc foarte lent. Dar, existând un consens al tuturor islandezilor asupra programului “verde”, ei speră că, într-o zi, insula va arăta din nou aşa cum a fost descrisă în legendele nordice.