Evenimentul zilei [2]

Ciprian Iancu Luni, 03 August 2009 DEDICAŢI

. Meseria de salvator montan este prost sau deloc retribuita. Cei care o fac iubesc muntele si iubesc viata, iar asta le tine loc de orice altceva.Dintre cei 64 de salvamontisti atestati din judetul Hunedoara, doar 19 sunt retribuiti. Restul participa la actiuni de salvare, asigura perioade de permanenta in refugii si isi risca viata fara sa ceara cuiva vreun ban. Nici salvamontisii angajati cu acte-n regula nu se pot lauda cu cine stie ce castiguri. Salariul cel mai mic este de 750 de lei, iar cel mai mare, de 1.250 de lei. Programul e tare: doua saptamani le stai la munte, doua esti acasa, dar in consemn: trebuie sa fii gata de interventie ori de cate ori suna telefonul. Iar in Retezat accidente grave se intampla destul de des. Doar anul trecut au fost peste 400. Cum ajungi salvator montan Pentru a deveni salvamontist trebuie sa ai cel putin 18 ani si sa treci printr-o pregatire destul de indelungata. Mai intai, trebuie sa fi practicat, ca sport de performanta, schiul, alpinismul, trackingul sau speologia. Pe scurt, inainte de a te gandi sa devii salva montist, trebuie sa fii deja un obisnuit al muntelui. Abia dupa ce arati ca vrei cu adevarat haina rosie cu insemnele 'oficiale', esti acceptat ca 'aspirant' pe langa o grupa de salvamont. Timp de cel putin doi ani trebuie sa insotesti acea grupa la mai toate actiunile: patrulari, actiuni de salvare, mar cari de trasee. Nu esti pus sa faci lucruri importante, dar trebuie sa observi si sa dai o mana de ajutor la lucrurile simple. Asta la inceput. Mai apoi, salvamontistii cu experienta iti testeaza rezistenta fizica, taria de caracter si inclinatiile spre anumite activitati specifice me seriei. Primul test mai dur ar putea fi, de exemplu, o tura de la Zanoaga la Gura Apei, cu un rucsac de 20-30 de kilograme in spate, pe un traseu pe care turistii il fac in cinci ore, iar salvamontistii in mai putin de patru ore. Dupa cei doi ani de ucenicie, esti trimis la scoli de alpinism: una de vara, alta de iarna. Aici nu se mai pierde timpul cu instruirea: 10 zile esti testat, pentru ca se presupune ca-n timpul uceniciei ti-ai insusit deja cunostintele necesare meseriei. Abia apoi, daca promovezi, te poti numi salvamontist. Chiar si asa, este destul de greu sa te angajezi ca salvamontist. Cele mai multe formatii din tara sunt finantate de primarii sau de consilii judetene, institutii care, anul asta, nu pot majora bugetele ser viciilor de salvare montana. O data la trei ani, fiecare salvamontist trebuie sa participe la o reexaminare, pentru a-si pastra atestatul. Iubesc muntele si viata 'Salvamontistii trebuie sa poata avea incredere oarba unul in celalalt pentru ca o echipa de salvare, formata din 6-7 oameni, sa functioneze perfect', spune Ovidiu Bodeanu, seful formatiei de Salvamont din Hunedoara. 'Este foarte important sa fie capabili sa lu creze in echipa, sa fie extrem de responsabili. Asta, inainte de toate aptitudinile spor tive si de calitatile fizice pe care le are. Daca tii un coleg agatat in coarda, intr-un perete, si te doare mana, trebuie sa gandesti: «Chiar daca-mi rup mana si cad impreuna cu el, tot nu-i dau drumul!»', explica barbatul. Bodeanu spune ca salvamontistii care nu sunt angajati cu acte in regula fac aceasta meserie din doua motive: iubesc muntele si iubesc viata. 'Avem multi colaboratori care, de zeci de ani, ne ajuta foarte mult. Unii sunt asi in meserie. Fara ei nu stiu cum ne-am descurca', adauga Bodeanu. Doctorii echipei Unul dintre colaboratorii de baza ai Salvamontului hunedorean este doctorul Mircea Marian. Chiar daca meseria ii 'mananca' destul timp si, in plus, mai trebuie sa managerieze si spitalul din Hateg, doctorul Marian isi face timp sa urce saptamanal pe munte. 'La cei 59 de ani ai sai, inca le mai da lectii salvamontistilor tineri', spune Bodeanu. Pe munte, doctorul Mircea Marian este strigat de cei vechi 'nea’ Mircea', iar de cei mai noi 'domn’ doctor'. 'Cutreier muntii de cand eram copil, iar in Salvamont am intrat in 1980. Sunt atatea actiuni de salvare la care am fost incat mi-e greu sa-mi aduc aminte acum, pe loc, una mai deosebita', spune el, cu modestie. Celalalt 'medic' al echipei hunedorene este Alexandru Bulacu. Lucreaza ca asistent medical la spitalul din Hateg si-si sacrifica, anual, cel putin o jumatate de concediu pentru a-si face serviciul de permanenta la unul dintre punctele Salvamont din Retezat. El si colegii sai au de 'acoperit' vreo 55.000 de hectare, asa ca este nevoie de fiecare om disponibil, mai ales vara. Interventie in 'valuri' O suprafata la fel de mare este data in 'gestiunea' formatiei Salvamont Lupeni. Si aici unii sunt angajati si altii voluntari, Cu totii, oameni unul si unul. Cei tineri, chiar daca sunt mai 'sprinteni', ii asculta mereu pe cei mai batrani. George Resiga, seful formatiei Salvamont Lupeni, spune ca fiecare are locul sau in grupa. Interventiile, explica el, se fac in doua sau trei etape: 'Prima echipa pleaca in cel mai scurt timp in cautarea victimei. Este vorba despre oameni care se pot deplasa foarte repede pe munte, indiferent de conditii. Au cu ei strictul necesar si o trusa medicala. La 10 minute dupa ei pleaca o alta echipa, dotata cu targa si surplus de tehnica medicala. Daca este vorba despre o interventie complicata, dupa 20 de minute pleaca o a treia echipa, care duce echipament de campare, corturi, tot ce este necesar pentru ca victima sa fie stabilizata pana cand va putea fi transportata de-acolo. Si cei tineri, dar si cei mai in varsta ne sunt extrem de utili'. ALPINISM. De foarte multe ori, actiunile de salvare implica partide de catarare pe pereti de stanca DOUĂ CAZURI RĂVĂSITOARE 'Pe tanarul din Coltii Pelegii, student la Teologie, l-a ajutat Dumnezeu, nu noi' Dintre sutele de interventii la care a participat, Ovidiu Bodeanu are cateva pe care nu crede ca le va uita vreodata. Valea Raului Mare. 'In primavara anului 1990, era o fata care urcase pe Valea Raului Mare, pe o creasta. A alunecat pe niste frunze sub care era gheata si a cazut, ramanand la jumatatea peretelui de stanca, pe un brad cazut. Am mers impreuna cu Costin Gudea. N-aveam la noi decat o cordelina si o trusa medicala. Am zis ca in jumatate de ora urcam si dam jos trupul fetei. Ea murise si cadavrul i-a fost gasit abia a doua zi. Dupa ce am escaladat cateva zeci de metri, ne-am trezit intr-un perete de gheata. Ne-am chinuit ca pisicile pe sticla vreo doua ore. Era fata unui fost functionar al Primariei Hunedoara care ne tot spunea: «Ce, bai, ce tot cereti bani. Vreti bani doar ca sa mergeti sa va distrati la munte!». Abia atunci s-a convins ca nu era deloc asa cum credea el'. Coltii Pelegii. 'Un tanar cazuse pe zapada si s-a lovit de o stanca. Avea dubla fisura la coloana si fractura craniana. Eram cu Alexandru Bulacu si e meritul lui si al lui Dumnezeu ca baiatul acela a scapat. Alexandru Bulacu face cat cinci medici obisnuiti. L-a imobilizat, l-a pansat, i-a pus perfuzie. Era o vreme cainoasa, cu vant, ploaie, furtuna. Ceruseram ajutorul unui elicopter privat din Petrosani. Pilotul cred ca a fost si el un pic dement c-a zburat pe acea vreme. In doua minute insa s-a deschis un pic cerul, a aterizat, a luat accidentatul si s-a ridicat. Imediat dupa aceea a reinceput furtuna. La patru luni dupa acea interventie, am aflat ca tanarul si-a revenit binisor si am si reusit sa-mi explic cum de a scapat din conditiile alea: era student la Teologie. L-a ajutat Dumnezeu, nu noi. Daca elicopterul nu reusea sa aterizeze in acel interval de doua minute in care se linistise vremea, sunt sigur ca nu scapa.' MUNCĂ SI DISTRACŢIE O seara cu Ecsy si Momarlanul Nea Ecsy (Martin Domokos) si Momarlanul (Nicolae Vlaicu) au ajuns, fara sa-si dea seama cum a trecut timpul, in categoria veteranilor. I-am intalnit 'de garda' la Refugiul Bucura. Indiferent cine ai fi, te iau in primire pe un ton hotarat. Mai ales nea Vlaicu da ordinele: 'Gata. Treceti la un ceai cald. Dupa ce mancati, diseara, va puneti rucsacurile in pod. Va mai lasati numa’ ce va trebuie diseara si la noapte. O sa fie vreme rea si-or sa mai vina copii de la corturi sa doarma aici, ca-n cort e chin. Daca-mi murdariti fata de masa, ati imbulinat-o, ca aici n-am masina de spalat'. Norii vin de peste Saua Bucurei, inghit usor Peleaga, Bucura 1 Bucura 2 si Judele si, imediat ce dau de caldarea lacului, se arunca intr-un picaj de 400 de metri spre luciul de apa. Pe masura ce vantul e mai puternic, se face si mai frig. In mica 'bucatarie' din refugiu se constata un du-te-vino permanent, for mat din turistii care-si incalzesc mancarea la plita conectata la o butelie pe care unul dintre salvamontisti a carat-o trei-patru ceasuri in spate, pana la Lacul Bucura, aflat la 2.300 de metri. Unul cu organizarea, altul cu voia buna Nea Vlaicu coordoneaza tot, in timp ce de Nea Ecsy nu scapa nimeni fara sa i se spuna un banc. Seara, dupa o ciorba de fasole, tuica e la mare pret. Pana si domnisoarele care par cele mai inversunate opozante ale alcoolului iau o gura de tuica, sa se-ncalzeasca. Afara nu are nimeni curajul sa masoare temperatura, chiar daca e iulie, in calendar. Toata lumea e ocupata cu asiguratul corturilor si cu claditul de 'para-vanturi' din bolovani, asa incat sa treaca prin noaptea cumplita ce se anunta. In micul refugiu, spre miezul noptii, se aduna vreo 18 persoane. Toata lumea se inghesuie pe priciuri si mai ramane loc, in caz ca mai are cineva nevoie de adapost. Se opreste generatorul pe motorina, automat se stinge lu mina, toata lumea se baga-n sacii de dormit, dar, din pod, se mai aud bancurile lui nea Ecsy. Momarlanu’ exclama inca o data razand: 'Bai, Ecsy, bata-te sa te bata. Tu ai multe harduri in cap si nici unul nu-i zgariat! Cum naiba stii atatea bancuri?'. A doua zi incepe la fel. Nici nu face prea bine ochi, ca ne-a Ecsy ii si intreaba pe turisti: 'N-ati auzit bocaniturile de azi dimineata? Chiar n-ati auzit nimic? Am auzit eu, se crapa de ziua'. LA NEVOIE. Refugiul salvamont de la Lacul Bucura le prinde foarte bine turistilor aflati in dificultate