Evenimentul zilei [3]

Se spune ca sunt cei mai solicitanti munti din tara, deoarece cararile nu ocolesc varfurile, ci le tocesc de-a dreptul

Daca nu ar fi incapatanatul de Rarau si bolovanosul Piatra Craiului, afirmatia ar fi 100% adevarata. Muntii Rodnei, din nordul extrem al Romaniei, ii ofera iubitorului de munte cam tot ce isi doreste: lacuri, cascade, pesteri, varfuri interesante si jnepeni uscati pentru foc de seara. Punctul de plecare este Borsa, un oras cu aspect de comuna din Maramures. Nu poti sa iti refuzi placerea de a vizita cea mai mare cascada din Romania si pornesti spre telescaunul care te poarta catre ea. Cascada Cailor desparte muntele si padurea de brad in doua. Pret de 90 de metri, cat masoara caderea de apa, ea este stapana peisajului.

De la cal hutan la cal putere

Te intorci in Borsa cu zgomotul apelor inca in minte. Nu il vei uita prea curand, deoarece, urcand spre Iezer, vei fi indelung insotit de Pietroasa. Este un rau mic si rapid, peste care numeroase podete te duc spre gospodariile oamenilor zonei. Din loc in loc, vei vedea mari palnii de lemn, folosite candva la morile de apa din zona.

TRASEE si OBIECTIVE TURISTICE


CUM AJUNGI LA IEZER

CAZARE IN ZONĂ

Acum nu a mai ramas mare lucru din trecutul frumos al acestor locuri. Batranii isi amintesc de vremurile cand se faceau hore langa rau si oamenii urcau pe munte cu masivii cai maramureseni, nu cu astia putere.



VIAŢĂ. Florile sanatoase de munte si animalele desprinse parca din reclame dau viata masivului. Caprele negre sunt un pic mai scumpe la vedere si, pana cand scoti aparatul, au fugit.

Masinile au stricat peisajul pe aici, dupa ce ambitia omului a invins rezistenta naturii, impingand linia constructiilor nesimtit de mult in munte. De la ultima casa incepe Parcul National Muntii Rodnei si fata ti se lumineaza brusc. Dupa un drum serpuit prin padure, zaresti o caldare. Ai pune pariu pe propriul rucsac ca acolo se afla lacul.

Capra neagra, scumpa la vedere

Ai pierde, pentru ca Iezerul e mult mai sus, intr-o scobitura care nu se vede de acum. Iti atrage atentia o cruce, in memoria a cinci persoane, care si-au pierdut viata intr-o avalansa. Sus, la cabana, afli ca erau braconieri, veniti aici sa puna mana pe cateva capete de capre negre.

Ajuns la statia meteo, mai mergi vreo cateva minute si dai de lac. Intre cele doua obiective (statie si lac), exista un platou special pentru campare. Daca ai noroc, dimineata vei zari si cate o capra neagra pe varfurile astea. Nu au mai ramas multe, iar populatia scade ingrijorator. In octombrie trecut erau vreo 140, acum sunt cu 20 mai putine. E greu de crezut ca omul de astazi poate vedea in agilul animal care sare din stanca in stanca o prada, dar uite ca mai sunt si din acestia.


SUB NORI. Tavanul de nori este ceva obisnuit in aceasta zona, din nordul extrem al Romaniei

Aici, ai ziduri de stanca din trei parti, doar inspre Borsa fiind liber. Aceasta camera fara tavan in care te afli va fi, in scurt timp, luminata de luna. Nu te lasa insa in baza ei, deoarece are obiceiul de a se ascunde prin nori, de unde arunca prea putina lumina peste locul acesta intunecos. Asadar, n-ar fi rau sa cauti niste jnepeni uscati si sa faci un foc. Altii au luat si din cei verzi, mai la indemana pentru baltagele lor agere.

Impodobiti cu zapezi

Versantul de dupa lac pastreaza o bucata de gheata tot timpul, ca podoaba. Apa din lac e rece bocna, dar macar e pentru toti. Din Iezer porneste un mic paraias, care trece chiar prin fata locului unde ti-ai pus cortul. Asadar, ai parte aici de un all-inclusive cam ciudat, dar demn de apreciat.

Dimineata, norii se ridica minunat, descoperind muntii incetul cu incetul, ca o cortina care isi intarzie 'numarul', dorind propriul moment de glorie. Cararea ingusta face o jumatate de cerc in jurul lacului si porneste in sus, printre flori albe si rosiatice. Te uiti in spate si lacul e tot mai mic, statia meteo abia se vede, iar Borsa se zareste printr-o pacla deasa, de parca ai avea la ochi o pereche de ochelari care nu ti se potrivesc.


DESCHIDERE. De la micutul lac Iezer, porneste un paraias micut. In departare se vede statia meteo.

Ajuns pe creasta, faci cunostinta cu inlantuirile rapide de varfuri. Traseele trec peste toate, scotand sufletul din tine, dar multumind ochiul. Pana la urma, iesi in avantaj. Vezi iezerele Buhaiescului, superbe ochiuri de apa, asortate cu petece de zapada, intr-o vale care pare a nimanui. O limba alba urca curajoasa pana spre tine si o portiune de traseu vei merge chiar pe zapezi. Placuta aceasta senzatie de imprumut: vara, pe drum de nea. Dar si periculos. In stanga, valea e adanca, iar ceata deasa a diminetii o face fara fund.

Repede spre Batrana

Pe astfel de drumuri vei ajunge la Tarnita la Cruce, unde poti campa si aprinde focul. Pentru cei de pe alte meleaguri, tarnita inseamna coama de munte in forma de sa, unde esti oarecum ferit de vantul puternic de pe creasta. De aici, poti face o calatorie de jumatate de zi spre Pietrosu, fara bagaje, pentru ca apoi sa te intorci la sa si sa pornesti spre Ineu. Daca insa vremea nu te ajuta prea mult, dupa drumul spre Pietrosu poti porni de la varful Repede spre varful Batrana, un loc unde iti incap in priviri vreo sase varfuri, printre care rotunjorul Nedeia si 'regele' Pietrosu, cu ai sai dominatori 2.303 metri.

Din Batrana pana in comuna Romuli - unde te asteapta trenuri spre Sighetul Marmatiei, Bucuresti, Cluj sau Timisoara - nu e tare mult de mers. Dupa o intalnire placuta cu cateva exemplare bovine desprinse parca dintr-un desen animat, mergi pe pasuni din care rasare la rastimpuri cate o stanca si pasesti in paduri dese de conifere. In ultimele doua luni de vara, e plin de ciupeci pe aici, iar, daca stii sa le distingi pe cele comestibile, ai putea sa iti faci o aprovizionare sanatoasa.


DISTRUGERE. Sfarsitul Parcul National marcheaza si inceputul exploatarii forestierii. Doar zmeura si fragii se bucura de taierea copacilor, intrucat poate vedea si ea soarele.

Frumusetea tine pana la capatul estic al Parcului Natural, unde s-a exploatat masiv lemn de brad. Vezi zeci de hectare de cioturi groase, iar lemnul il regasesti mai jos, in Romuli. Lemnul l-ai regasit, pe langa abrice si alte unelte de prelucrare, dar padurea ba. Te uiti inca o data in urma si ai parte de un tablou uluitor. De sus in jos: un varf semet, o coama de un verde sanatos ce sageteaza intr-o padure deasa si, jos, in loc de semnatura artistului, o bucatica de Romanie dezolanta, cu utilaje grabite sa traga din radacini copaci cazuti si un rau care nu isi va mai limpezi apele prea curand.