Capital [3]

Pentru ca în România nu exista o industrie a curselor si pariurilor hipice, majoritatea proprietarilor se dedica echitatiei doar din pasiune

Una care costa pâna la 3.000 de euro lunar.
Printre anunturile de vânzare de animale  ofertele de tipul 'Vând cal de 4,5 ani, castrat, bun pentru munca' stau alaturi de unele precum 'Vând iapa deosebita Lipitan, din linia Favori, temperamentala, agera, cuminte, cu ochii mari si blânzi'. Felul în care cei doi proprietari pun problema este emblematic pentru felul în care sunt tratati caii în România: pentru unii, buni de tras la jug, pentru altii, veritabila bijuterie.
Ce face diferenta? Sau, cu alte cuvinte, ce trebuie sa aiba în plus proprietarul unui cal de rasa? 'Sa îsi iubeasca animalul si sa respecte cu strictete semnul de egalitate dintre cei trei termeni de baza din zootehnie: rasa, masa, casa', spune Tiberiu Hermenean, presedintele Asociatiei Crescatorilor Particulari de Cal Lipitan din România. Mai prozaic, Ovidiu Vâjiala, directorul executiv al asociatiei Eclipse Racing, considera ca esential este 'sa stie sa piarda si sa se dezica de atitudinea tipic româneasca «azi bag un leu, mâine scot un milion de euro»'. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, curse de echitatie propriu-zise nu exista, deci, automat, nu s-a dezvoltat nici o industrie a pariurilor hipice, ceea ce face ca singurul profit pe care îl poate avea un proprietar sa apara abia la momentul vânzarii. 'Abia în 20-30 de ani cresterea cailor va deveni o afacere profitabila', afirma raspicat Ovidiu Vâjiala.
Efectivele de cai din România se cifreaza la circa 900.000 de capete, dintre care, potrivit presedintelui Autoritatii Hipice Române (AHP), Robert Bartha, hergheliile private numara cam 6.500 de cai de rasa. Cu toate acestea, spune Ovidiu Vâjiala, toti crescatorii importa, deoarece 'calitatea cailor din productia proprie a decazut fatal dupa '90'. Exista o exceptie, precizeaza el: singurul care a reusit performante cu cai din România este Florin Codre.
Regizor si sculptor, Florin Codre a mostenit pasiunea pentru hipism din familie. Gândul de a avea propria herghelie l-a avut înca din anii '70, însa, la vremea aceea, caii de rasa nu cresteau decât în grajdurile statului. Si-a împlinit dorinta în afara tarii si, mai apoi, dupa revenirea de la începutul anilor '90, la Balotesti, unde are propria herghelie. Acum, se ocupa cu cresterea, vânzarea si închirierea cailor de rasa, reusind, dupa cum estimeaza Ovidiu Vâjiala, sa vânda cei mai scumpi cai din România.
Antrenati, îngrijiti si potcoviti în Ungaria
Problemele mari sunt în sectorul de stat, unde, spune Robert Bartha, 'valoarea cailor nu este exploatata din lipsa de specialisti, hergheliile fiind administrate de padurari' (efectivul de cabaline din proprietatea publica este administrat de catre Romsilva - n.r.). Nici proprietarii particulari nu stau pe roze însa, iar motivele sunt asemanatoare. Lipsa unui palmares, imposibil de realizat în tara, atâta timp cât nu exista curse recunoscute international, este principalul motiv pentru care valoarea cailor autohtoni, indiferent de potentialul lor, scade dramatic. 'Nu avem antrenori, jochei, îngrijitori, potcovari', enunta, pe scurt, problemele crescatorilor presedintele Asociatiei Proprietarilor de Cai Pur-Sânge Englez din România, Octavian Vlad. Relevant, crede el, este faptul ca 'în Germania, un potcovar profesionist absolva o scoala de specialitate, care dureaza trei ani, apoi, alti trei ani, îsi face stagiatura pe lânga un profesionist. La noi, potcovesc tiganii.'
RecordCel mai 'bogat' cal din toate timpurile este TM Opera O (Japonia), acum în vârsta de 12 ani, care a câstigat, de-a lungul carierei, 16,2 milioane de dolari
Dau un regat...
300.000 de euro este pretul maxim la care poate fi achizitionat un cal în România, es­timeaza presedintele AHP, Robert Bartha. Suma minima este de 500 de euro, iar diferenta o fac rasa, gradul de pregatire, rezultatele la concursuri sau valoarea genetica.Antrenament de mii de euroÎntretinerea unui cal de rasa se ridica, lunar, la 250-300 de euro. Suma creste considerabil dupa angajarea unui antrenor. Cum în România nu exista specialisti, majoritatea proprietarilor apeleaza la ajutor în afara tarii: 'În Ungaria, am platit un antrenor cu 300 de euro pe luna. în Germania, unul «de divizia C», sa spunem, costa 1.500 de euro, în timp ce unul de top ajunge la 4.000-5.000 de euro', face calculul Octavian Vlad.Vedetele echitatieiOvidiu Vâjiala (foto) este directorul executiv al Eclipse Racing, asociatie din care fac parte mari proprietari particulari sau doar pasionati ai echitatiei. Printre ei, nume cunoscute: fostul secretar de stat Aleodor Frâncu, sportivul Ivan Patzaichin sau prezentato­rul tv Cosmin Cernat. De remarcat ca vicepresedintele Federatiei Ecvestre Româ­ne, deputatul Atilla Kelemen, este dublu campion national la conducere de atelaje.